Vara. De-ar fii sa vina, vara. Vine ea. Curand, vine. Eu nu plec, poate as vrea sa plec, dar nu stiu. Ce stiu? Aproape nimic, insa vara, da o sa vina si ea. Soare noaptea, soare ziua, soare dupa-amiaza la pranz si dimineata, soare, soare, soare! Dar el, nu stiu cand vine, nu stiu daca mai vine sau daca a fost vreodata pe aici. Nu conteaza, nu conteaza.
Strazile sunt distruse de visuri si ratari continue. Oameni, povesti, case sau caini, de toate felurile si feluritele in toate modurile posibile, exista. Exista lumea, exista flori, exista magazine, exista rauri si oceane, exista oameni si fluturi, cadouri si pietre, exista. Toate la un loc, exista. Hmm, nu chiar asa minunat la prima vedere, cel putin, nu. Dar este, pentru cine stie si cunoaste este. Imi place sa ma plimb, sa ies, sa scriu, sa aud, sa vad, sa simt, sa iubesc nu stiu, nu am stiut niciodata pana acum, din cate am auzit este ceva imbracat in altceva frumos, aratos, bine parfumat si impaturit in trairi si senzatii nemaipomenite pentru un suflet, insa adesea se termina brusc, trist sau la mijloc. Dar cum oamenii sunt in general rai, mint. Nu ma intereseaza dar mint si eu mint oricine minte. Daca nu o data, de doua ori si tot asa. Dar ne mintim pe noi, constient, voit si voluntar.
Prostie. Omeneasca. Clar, omeneasca. Astia suntem noi, facuti din greseala, supusi greselii si aplecati asupra greselii. Cautam bine unde este, vedem rau unde este, dar nu ne cautam pe noi, in oglinzi, inimi sau vise. Avem dorinte, avem scopuri, avem idealuri niciodata multumiri. Iubim, uram, prostim, fugim sau distrugem dar niciodata nu ne uitam in urma.
Omul este singurul prieten al omului. Tu esti fratele, sora, mama si tatal tau. Tu esti aici datorita tie. Tu cu tine ai venit aici, cu tine pleci. Tu esti ceea ce gandesti, ceea ce simti, ceea ce vrei. Tu esti tu si noi toti suntem aici cu tine, nu tu cu noi.
In final, tu, ce ai de gand sa faci? Eu, stiu bine ce am sa fac dar tu? :)
