Gata. Ziceam ca vorbim. Am vorbit. Ce mi-ai zis? Nimic. De ce? Ca nu ai gura sa auzi si ochi sa simti, maini sa vezi si picioare sa bati. Ca sa nu mai zic de nas sau urechi. Prostia doare. Si pe mine si pe tine, pe toti ne doare. Unde nu vrem acolo ne doare mai tare.
Iubim. Serios? Da, chiar iubim. Pe cine? Pe tine, pe mine, pe noi. Orice? Da, chiar orice. De ce? Asa merge ceasul. Dupa 2 vine 3 dupa 3 vine 4. Si tot asa iubim? Da, tot asa. Pe cine? Pe cine vrei tu. Suntem obligati? De om, nu. De viata, da. Si pana la urma, de ce iubim? Eu iubesc, ca sa nu mor. Tu iubesti, ca sa traiesti. E acelasi lucru. Exact. Viata, o avem cu totii. Doar depinde cum o privesti. Cum? Asa bine. Bine? Foarte bine! Esti bolnav? Nu, am fost. Vindecat? Nu. Atunci? Nimic. Astept. Ce? Nici ziua de maine. Trecutul, dar nu mai vine. A uitat. Viitorul? Macar el..Da chiar el. Te-a vindecat? Aproape. Inca putin…
A fost. Nu mai este? Nu stiu. Dar cine stie? Noi. Da, noi. Ce avem pentru azi? Ce am avut si ieri. Nimic nou? Nimic. Fratii nostri au plecat. Unde? Acasa..Si noi? Hai sa mergem. Unde? Dupa ei. Ne-au chemat. Nu inca. Bine bine. Dar spune-mi II iubesti? Ca lumina zilei si raceala noptii. De ce? Fratele sunt eu, e baza din care eu ma cladesc, el este eu iar eu sunt el. Ei sunt mereu acolo. Fratii...Da, niciodata nu pleaca de fapt cu adevarat. Familia te lasa, fratii nu. Ei nu mor niciodata. Soarele exista. La fel si fratii. Mereu acolo.
Uram? Nu, doar iubim. Frumos. Ce? Sa iubesti...A, da, foarte frumos. Dureros. Atunci de ce e asa minunat? Ca toti ne dorim sa simtim candva aceea durere. Cat mai tare. Da, toti. Pe mine ma doare. Esti pe drumul cel bun. Unde mergi? Nu stiu. M-am urcat si am plecat.
Acum. Vin si eu. Imediat.
Suntem acolo...mereu am fost.