IH

   Fiul brahmanului fuge din oras, se hotaraste sa o uite pe Kamala si, ajuns in padure, intra in meditatie, dorindu-si moartea.

   Adoarme pe malul Gangelui si-l viseaza pe Govinda, amicul sau din adolescenta, care-l provoaca sa scormoneasca adanc in meandrele vietii sale si sa regaseasca scanteia spiritului de mult apus.

   Siddharta intelege ca nimic nu este intamplator, ca viata este o academie de informatii si intamplari menite sa ajute adeptul sa se inteleaga pe sine, pe altii, cerul si pamantul. Astfel, a trebuit sa strabata lumea simturilor, sa se imbete cu iluzii si dorinte desarte, tocmmai pentru a intelege mecanismele care ne tin captivi in dimensiunea materiala. El a inteles ca este nu suficient sa fii un pribeag ca sa dobandesti cunoasterea absoluta. Se angajeaza ajutor de luntras, duce o viata modesta dar fericita in padure, in mijlocul vietii, natura. Fluviul pe care il mangaie cu vaslele ii vorbeste si il invata asa cum n-a mai facut-o pana atunci, nici un maestru, saman sau pelerin. In lumina soarelui de dimineata, sub cerul albastru brazdat de pasari jucause, asemenea prietenului sau, si-a gasit in sfarsit linistea...

    Intr-o zi, vede pe mal, o femeie simpla tipand disperata si un baiat lesinat. Ajuns imediat, afla ca cei doi pornisera in cautarea lui Buddha, despre care se zvonea ca este la sfarsitul vietii si ca baiatul fusese muscat de un sarpe. Dupa ce reuseste sa il vindece pe baiat, Siddharta se uita in ochii femeii si tresare imperceptibil, Era Kamala, iubita lui. Abia atunci Siddharta observa cat de bine se oglindesc trasaturile pe chipul baiatului. Noi sentimente il invaluie pe cautator. Dragostea pe care o simte acum nu are nicio legatura cu desfraul tineretii, ci cu fericirea simpla dar pura de a-si vedea copilul crescand. Realizeaza ca nici nazuintele spirituale, nici cufundarea in imperiul simturilor nu i-au adus pacea interioara, ci fluviul, atat de bland, de uniform si tolerant cu toate miile de suflete care-l parcurg.

''Singurul lucru care ma intereseaza este puterea de a iubi lumea fara a o privi cu dispret, fara a o uri si fara a ma uri pe mine insumi - puterea de a o privi si de a ma privi pe mine insumi si pe toate fiintele, cu dragoste, admiratie si respect, eu...''

Siddharta

   Dupa asimilarea lectiei ca lumea este de fapt oglinda in care ne privim si ca natura nu este un domeniu exterior persoanei, ci interior fiintei, Siddharta, porneste fara tinta in cautarea trairii fiecarei clipe cu intensitate si adevar. Invatase de la Gautama ca trecutul moare in fiecare clipa ca sa lase loc prezentului, care se exprima prin clipa.

   Eternitatea, nu poate fi perceputa decat in clipa, acum si aici. Regretele sunt tardive, trecutul nu merita sa fie retrait. Fie el bun sau rau. Fiecare secunda declanseaza viitorul ce duce la noi si teribile energii care il vor modela.

   Meditand la universalul raport cauza-efect, Siddharta, intra intr-un oras pestrit si colorat, unde intalneste o femeie superba cu 'o gura ca o smochina, abia iesita din floare'. Fiul brahmanului, infasurat in panze, prafuit, slab si palid din cauza ascezei, cu ochii aprinsi de incandescenta trairilor interioare, ramane pironit locului. Incet, dar infailibil, fiorul dragostei ii reveleaza lui Siddharta taina universala a atractiei polilor opusi, ceva paradoxal. Dragostea este pentru om ca legea atractiei gravitationale pentru orice obiect, este acolo, se manifesta iar cand loveste efectul este sigur. Neatent la detalii, el nu o observa ca femeia era insotita de mai multi slujitori, ca purta haine foarte scumpe si ca facea parte dintr-o casta nobila si foarte bogata. Cutezator, Siddharta ii propune femeii un schimb : ea sa il invete iubirea, iar el o poate initia in arta de a gandi, de a posti, de a astepta si de a scrie. Fermecatoarea aparitie pe nume Kamala, il avertizeaza ca va trebui sa se spele, sa se imbrace frumos, sa isi procure o suma consistenta de bani daca spera sa se infiripe ceva intre ei. Dragostea il va purta pe tanarul cautator de sensuri intr-o lume total diferita de ceea ce experimentase el pana acum. Va incepe sa lucreze pentru un negustor, datorita cunostintelor si intelepciunii sale premature, Siddharta, va ajunge un om prosper, respectat si foarte pragmatic. Fara sa isi dea seama, detasarea si intelepciunea dobandite printre pelerini si samani incep sa se destrame ca un fum alb in bataia vantului. Farmecele si viciile lumii materialiste il impresoara si incep sa il domine. Va ajunge un epicurian, sedus de jocurile de noroc, bauturi fine, se va inaspri, plin de trufie si sete de putere, va incepe sa rataceasca in imperiul iluziei materiale si al intunericului. Realizeaza ca s-a transformat intr-un viu-mort, ca a ajuns mai rau decat toti ceilalti pe care-i compatimea cand ducea o viata sincera de ascet..

Hermes

Idei esentiale in Kabbalah :

Tableta de smarald a lui Hermes -

'' 1.Este adevarat, fara minciuna, adevarul adevarat.

2.Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar ce e dedesubt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru.

3.Si dupa cum toate lucrurile au purces dintr-nul, la fel toate lucrurile au fost create din acest unic lucru, prin adaptare.

4.Soarele ii este tata, luna ii este mama, vantul l-a purtat in pantec, pamantul ii este doica.

5.Este tatal intregii perfectiuni a lumii.

6.Puterea-i fara margini de-i preschimba in pamant.

7.Separa pamantul de foc, subtilul de grosier, cu bagare de seama.

8.Urca absolut intelept de la pamant la cer si apoi coboara din nou pe pamant si strange laolalta puterile lucrurilor superioare si inferioare. Astfel dobandi-vei slava intregii lumi si intunericul se va departa de tine.

9.Acesta are mai multa tarie decat taria insasi, caci cucereste orice lucru subtil si poate patrunde orice lucru solid.

10.Altfel a fost creata lumea.

11.De aici purced minunile aici infatisate.

12.Iata pentru ce sunt numit Hermes Trismegistus, avand cele trei parti ale filosofiei lumii intregi.

13.Ceea ce am avut de spus despre lucrarea soarelui este complet. ''