lectia 4 : 15% :)

Exista o constiinta universala, unitara care se afla permanent intr-un proces de realizare a unei continue evolutii ciclice, care paradoxal ne conduce de la inconstientul abil la perfectiunea mult visata, facandu-ne sa fim constienti ca...existam. Fiecare dintre noi, prin fiecare gand sau centimetru cub de oxigen inspirat, prin orice cunostinte dobandite, traieste acest proces de realizare. 

Negasirea inca a sarcinii existentiale, demonstreaza ca ne aflam in continua schimbare si, ca de fapt, nu este o singura sarcina, o singura menire ci este o insumare de treburi zilnice care la final conduc la un rezultat bun sau mai putin bun. Nu exista rezultate rele, sau ineficiente. Fiecare este eficient si util in felul sau. De aceia multi se pierd in detalii si ajung sa fie mancati psihic de fiesce nimicuri in loc sa priveasca imaginea de ansamblu, care desigur este elaborata si complexa dar si cea mai importanta. Fiecare zi are destinul si finalitatea ei. ''Azi'' nu poate fi si nu va fi niciodata ca ''maine''.Imprevizibilul este cheia vietii. Cine o stapaneste cel mai bine si reuseste sa deschida cat mai multe usi cu ea, este un om care si-a inteles pe deplin ca viata sa nu are de fapt un rost anume, ci ca toate rosturile zilnice insumate dau un gros important si semnificativ la final. 

Omul, si s-a demonstrat stiintific, isi foloseste in medie aproape 15% din creier. Restul de 85% sunt acolo (pentru unii da, pentru altii nu comentez) si asteapta sa fie deblocati oarecum. Se spune ca capacitatile telepatice se activeaza la un nivel de folosinta al creierului de 40%...imaginati-va ce se poate face cu 100%. Probabil ca Universul nu ar fi fost un mister asa mare...si nici subconstientul propriu. Dar totusi ''cineva'' sau ''ceva'' ne-a lasat activi cu doar aia 15 % care iata, pot face lucruri destul de impresionante, semn ca se poate si asa. 

Viitorul nu mai este realitate, ci ideal, perfectiunea fiind o caracteristica al acestuia, iar realitatea este in permanenta redefinita in aceasta directie. Realitatea este ce a fost creat, iar adevarul este ce creeaza. In acest fel viitorul poate fi perfectionatsi creat inca din realitatea prezenta.

lectia 3 : gruuv

Din iluzie (realitatea) rezulta iluzia (iluzia realitatii). Tot un rezultat al iluziei poate fi considerata si iluzia EGO-ului. In momentul in care acceptam sa traim intr-o iluzie, vom avea parte de suferinta, deoarece ne indepartam de realitate iar viata va fi nevoita sa ne invite inca o data in joc. De fapt  sunteti nemanifestati, o existenta eterna, la fel de pura ca si El-ul suprem. Acest lucru il creeaza pe om, pe persoana in fiecare retraire, renastere imprimand in fiecare viata un anumit semn, idee de baza sau chiar personalitate astfel ca de-a lungul timpului il va ajuta intr-un final sa experimenteze propria perfectiune absoluta. Daca nu azi atunci poate maine...

EEEEEE

Nu prea am inspiratie. De ce oare? Hmm...nu stiu chiar nu stiu. Desigur o sa continui manualul inceput dar prefer sa fac o pauza pentru ca acum, momentan editez propriul meu manual despre propria mea viata. Interesant de dragut.

P.S Vecinele sunt cele mai tari pinguine.Punct

Tacere si in rest nimic

Afara e tacere si in rest nimic, 

Drumul este singur, izolat si in rest nimic, 

Omul singuratic sta si priveste, 

Cum fratele lui cladeste,

Constructii mari, razlete,

 Il duce gandul la viata, viata asa cum este,

Dar totul se cufunda in tacere si in rest nimic.

Mama.

Sta si ea, 

Se uita, mananca, respira...admira,

In jur oameni, case, masini,

Visuri desarte si legate la maini, 

Se petrec toate, 

Intr-o lume plina de fete si gesturi deocheate,

Ca asa-i la noi,

Numai tristi si boi.

Peste tot am merge, am vedea, am manca,

dar peste lume nu am trece, nu am iubi si nu am simti,

Dragostea-i mare si multa lume o intelege,

Sau macar o gandeste...o ameteste,

Orbeste, trupeste, la o adica...omeneste.

Si totusi merg pe strada,

si vad oameni, copii, femei si alte fenomene, 

Iar noi ne spunem : E tacere si in rest nimic.

La multi ani !

:*

Lectia 2 : lonelyness

Cei mai multi oameni se sperie de singuratate. Chiar si eu. Acestia se simt incapabili sa traiasca fara un partener, sunt incapabili sa fie fericiti singuri si spera (absurd) ca singuratatea lor va disparea cand vor trai cu cineva sau cu ceva, fie in gand sau realitate. Insa doi oameni nefericiti nu vor putea fi niciodata fericiti doar pentru faptul ca traiesc impreuna, sau ca, comunica. In primul rand, ar aparea frica de a-l pierde din nou pe celalalt. Frica nu este un fundament al iubirii, prieteniei si convietuirii adevarate. 

A fi singur este o sarcina pe care fiecare om si-o impune la un moment dat, de care nu poate scapa, pe care trebuie sa o rezolve. Acest lucru nu inseamna sa devenim eremiti sau si mai singuratici. Starea de a fi singur nu este chinuitoare (iarasi absurd) sau egala cu izolarea, acest lucru intr-un fel sau altul sunand un pic logic. Atunci cand stapanesti ''arta'' de a fi singur inseamna ca ai o constiinta deschisa, o fiintare totala in unul singur, adica in tine. In aceasta constiinta esti legat de ceilalti si, prin aceasta, de intreg, intr-un mod foarte intens, care nu vine din gandire, ci cuprinde toate domeniile fiintei personale. Abia atunci poti fi autonom, pentru ca ciudat sau nu, prin singuratate ne autucunoastem. 

Paradoxal sau nu, partenerul ideal il poti si in mod sigur il vei intalni abia in momentul cand tu insuti vei deveni un partener ideal. Marea iubire o vei descoperi abia in momentul in care ai ajuns la stadiul sa te iubesti si sa te accepti pe tine insuti, pentru ceea ce esti si faci.

Sensul unui parteneriat incheiat in scop de bizniss spiritual, este ca celalalt sa ma confrunte cu lipsurile mele, cu scopul de a-mi arata unde nu sunt complet sanatos. Confruntarea cu celalalt, langa care raman, pentru ca il iubesc, ar trebui sa ma duca pana la urma la mine insumi. Astfel, partenerul pe care il am este partenerul ideal pentru mine. Si eu pentru el, desigur. Si, impreuna parcurgem un drum catre noi insine, dar intr-un format unic si duplicitar in acelasi timp, in cuplu. Cel mai mare noroc nu este sa primesc cat se poate de multa dragoste de la partenerul meu, ci sa imi optimizez propria capacitate de a primi si de a darui iubire. Atata vreme cat eu insumi nu iubesc, sufletul meu este gol. De aceea, scopul unui bizniss spiritual nu este perechea plina de iubire impreuna cu toata suita de stereotipii cretinoide, aceia cu ''eu ! iubito! nu pot trai fara tine ! '' etc. In cazul ideal este intregul format din doi oameni, care prin celalalt se descopera pe sine si care cu celalalt au devenit ''vindecati'' de cutumele vietii. Si astfel ajung sa numai aibe nevoie unul de celalalt pentru ca, toate aspectele celuilalt ai fost incluse in sine. 

Nu ma pot abtine...

when I look into your eyes,
I can love you to forever.

Manual ''Despre viata si alte cacaturi'' - Lectia 1 : douapuncteics

Aproape fiecare om se afla in cautarea partenerului ideal perfect pentru el si doar putini sunt cei ce cred ca l-au gasit. Partenereul ideal, asa zisul suflet pereche, este cel cu care ai o relatie prin care amandoi va puteti dezvolta optim. Aceasta nu este doar legatura dintre doi oameni, ci legatura dintre doua suflete (blablabla), cu toate consecintele care reies de aici, pentru viata impreuna si pentru iubire. 

Imi voi gasiacest partener cu ajutorul sufletului, dincolo de roluri si asteptari. El va fi pentru mine o ''cale spre paradisul interior'' mult cautat dealtfel de mai toata lumea. Il iubesc pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce ar putea fi sau ce ar trebui sa fie conform opiniilor mele subiective. Scopul unui parteneriat de suflet, al unui bizniss spiritual este ca eu sa fiu in intregime multumit si sa fiu eu insumi si sa il ajut pe celalalt prin aceasta sa se elibereze de tiparele, stereotipiile si sentimentelor, tipare ce ne trag mereu inapoi spre latura inutila a asteptarilor si a rolurilor. 

Ca parteneri de suflet traim o iubire ce ofera libertate si care creeaza vastitate pentru dezvoltare ambilor parteneri. Ea este drumul pavat cu incredere care duce la adevarul propriu si pe care trebuie sa il urmam intocmai. Libertatea nu inseamna sa ii lasam celuilalt libertate in orice forma, ci sa ramanem noi insine liberi, fara a avea nevoie de ceilalti. Si, abia atunci vom fi alaturi de partenerul nostru pentru ca dorim asta, nu pentru ca trebuie.

ZOSO S-O LUAM PE MATA .

...stii tu de ce.