1

  

N-are rost. Nu mai are. Nici macar nu stiu daca a avut vreodata. Azi e maine, ieri a fost si va fii, acum este si va ramane in continuare nimic pentru nimeni si pentru mine. Scriem ca sa nu murim, citim ca sa respiram si mergem ca sa aflam. Depindem unii de altii dar nimeni nu depinde de noi. Am avut si am pastrat in noi ultimele sentimente, ultimele idei. Natura se schimba zilnic din ora in ora, minut in minut. Noi ce facem? Stam si dormim.

   Dorm. Ca nu am ce sa fac. Stau si dorm in mine cu mine langa mine, in casa la mine. Cu cine? Tot cu mine. Unde sunt? Habar n-am si nici nu ma mai intereseaza. De ce? Pentru ca n-are rost.

   Am fost al tau acum sunt doar al meu. M-ai avut dar m-ai aruncat in strada plina cu nimicuri, cu oameni si cu sentimente inutile si umile pentru sufletul meu. M-ai distrus, m-ai refacut si mi-ai dat sa tin ceva. Am tinut. O vreme. Pana ori m-am plictisit ori mi-ai zis ca e de ajuns. A fost bine, a fost rau, nu stiu si nu voi stii pentru ca nu mi-e dat sa aflu.

   Marea.Si cerul. Da si pamantul. Nu stiu. Dar eu, da.Tu? Tu nu. Eu pot si voi putea sa mor si sa renasc oricand si oriunde indiferent cum sau de ce. Cheia e in buzunar la mine. Nu o scot.   Nu        inca.
   Maine e marti sau sambata. Poate duminica. Nu stiu. Spune-mi. Am aflat. Prea tarziu. Ca de obicei timpul fuge in fata ca inapoi nu stie. E prost. Ditamai chestia universala si are un singur sens. Ce absurd ce ironie. Viata e nebuna ca o au toti prostii.Da. Chiar toti. Nu stiu inca de ea. Afla la final ce a fost cu ea. Pacat..Da, chiar asa..
   Deocamdata. Am plecat..Vorbim.