Sunt la faza la care nu mai gandesc doar merg. La faza la care nu mai aud doar mananc. La faza la care nu mai am nimic doar urme de dialecte inter-umane si vise. Da, vise...
Tu visezi? Mereu. De ce? Asa mi-a zis mama. Cum? Visu-i vis, mana-i mana si Soarele e acolo la locul lui. Poti sa visezi la infinit. Orice? Orice. Si? Nimic. De ce spui? Nu mai stiu ce. Ciudat. Da. Maine. Ce ? Ai plecat. Demult. Unde? Departe. De mine. Nu. Minti. Stiu. Simt nevoia de o perna calda si un puf alb.
Cerul. Si marea. Da. Omul? Nu chiar. Este distrus. Nu mai are nimic, e singur. Nu a fost mereu? Ba da, dar acum a realizat cu adevarat. Traieste? Oarecum. Zi de zi? Noapte de noapte. Si, cu cine vorbesti? Cu mine. Eu nu ma las in pace.
Esti prost. Da. Esti egoist. Da. De ce? Respir. Esti singur? Expir. Refuzi viata? Viata sunt eu.
Si ce ai de gand sa faci? Sa accept. Ce? Eu...