Save my soul, not me :)

This photo of Indira Gandhi Tulip Garden is courtesy of TripAdvisor

De ce nu e bine sa iubesti?

La fel de bine as putea intreba : De ce nu e bine sa mori? Intelegi acum...

Kudos

   Raiul este compus din doua dimensiuni : Imparatia Cereasca si cea Spirituala. Ingerii din dimensiunea celesta au o constiinta superioara, direct conectata la Logos. Cei din imparatia spirituala sunt animati in primul rand de dragostea fata de aproape, iubirea lui Dumnezeu este un proces al gandirii si memoriei.

   Sunt de fapt, trei ceruri : cel launtric, interior, cel intermediar, face legatura intre interior si exterior si cel exterior. Aceasta este, de fapt, si matricea mentala si spirituala a omului. Cerul launtric, sufletul, cerul intermediar, spiritul si cel exterior organismul organic, biologic. Suntem, asadar prin deductie logica o configuratie a raiului. 

   Raiul exista in unitate, imbinand toate elementele si totodata reflectandu-se in fiecare element. Fiecare comunitate este expresia raiului intr-o forma mai restransa. Aici se aplica principiul universal al numarului 'unu' . 

   Lumina raiului are intensitatea fiecarei comunitati. Spre centru, ea devine din ce in ce mai puternica mai pura, inspre cercurile exterioare, lumina devine laptoasa, totul pare mai incetosat, insa se afla scaldat in lumina divina, mult mai pregnant decat pe pamant.

   Exista vami intre ceruri. Si aici este nevoie de evolutie, de extindere a constiintei ca sa poti trece de la un cer la altul. Daca incerci sa arzi etapele, te vei confrunta cu suferinta. 

   Fiind un taram al iubirii neconditionate si pure, raiul nu admite decat adevarul. Spiritele nu pot avea secrete. Aici definitoriu este verbul a fiinta. Cele precum a avea sau nu, nu au nicio importanta. 

   Raiul este structurat ca o comunitate, ca o tara cu zone urbane si rurale, de aici si fraza din Biblie : ''in casa Tatalui Meu sunt multe locasuri'' (Ioan 14:2) .

Ceylan

   Transoceanicul ajunge in Colombo, aproape de miezul noptii. Dar insula o simti vecina cu cateva ceasuri mai inainte, caci te intampina un vant cald si parfumat de pe plaja, o boare incarcata de mireasma tulpinilor troienind de seva, a florilor necunoscute, a tuturor minunilor vegetale pe care le ghicesti crescand in intunericul de pe coasta. Marea sclipeste ciudat aici, in apropierea insulei smaraldului. Cerul parca se coboara si stelele ard mai viu in acest vazduh intoxicat de parfumuri tari si rascolitoare. Cunosti Ceylanul inainte de a zari luminile dincolo de tarmurile calde, pe deasupra apelor. Si e o mireasma ce te te tulbura, te ameteste, pe care nu stii cu ce s-o identifici, nu stii unde sa o cauti, care te izbeste neincetat in plina fata, care te urmareste tot timpul ca un duh divin dar foarte bizar. E un parfum nemaintalnit, care va fii pretutindeni langa tine in Ceylan. Si cu cat te vei adanci in jungla, cu atat il vei simti mai imaculat si mai halucinant. 

   Cea dintai dimineata in Colombo, iti descopera cerul celui mai frumos ocean. Nu stii precis ce s-a intamplat in culoarea aceasta magnifica, nu stii ce miracol te asteapta deasupra ta, de cate ori ridici ochii si ti-i lasi pierduti in vacuitatea caceea de azur si soare lichid.Umblii din strada in strada, prins intre aceste doua tentatii : cerul si parfumul prea-plinului vegetal. Doua izvoare de revelatii, tristeti si cele mai nemarturisite bucurii : izvoare vii ce iti adapa nu mintea, nici sufletul, ci insasi viata ta organica, sangele si rasuflarea ta, care iti daruiesc pentru intaia oara bucuria de a trai, de a fi viu, de  a te misca si respira liber, fara griji, fara reguli, fara restrictii intr-o lume tainica plina de mister si incarcata cu arome care mai de care mai bizare ce ascunde probabil o multime de chestiuni revelatoare pentru spirit, trup si minte.

IH

   Fiul brahmanului fuge din oras, se hotaraste sa o uite pe Kamala si, ajuns in padure, intra in meditatie, dorindu-si moartea.

   Adoarme pe malul Gangelui si-l viseaza pe Govinda, amicul sau din adolescenta, care-l provoaca sa scormoneasca adanc in meandrele vietii sale si sa regaseasca scanteia spiritului de mult apus.

   Siddharta intelege ca nimic nu este intamplator, ca viata este o academie de informatii si intamplari menite sa ajute adeptul sa se inteleaga pe sine, pe altii, cerul si pamantul. Astfel, a trebuit sa strabata lumea simturilor, sa se imbete cu iluzii si dorinte desarte, tocmmai pentru a intelege mecanismele care ne tin captivi in dimensiunea materiala. El a inteles ca este nu suficient sa fii un pribeag ca sa dobandesti cunoasterea absoluta. Se angajeaza ajutor de luntras, duce o viata modesta dar fericita in padure, in mijlocul vietii, natura. Fluviul pe care il mangaie cu vaslele ii vorbeste si il invata asa cum n-a mai facut-o pana atunci, nici un maestru, saman sau pelerin. In lumina soarelui de dimineata, sub cerul albastru brazdat de pasari jucause, asemenea prietenului sau, si-a gasit in sfarsit linistea...

    Intr-o zi, vede pe mal, o femeie simpla tipand disperata si un baiat lesinat. Ajuns imediat, afla ca cei doi pornisera in cautarea lui Buddha, despre care se zvonea ca este la sfarsitul vietii si ca baiatul fusese muscat de un sarpe. Dupa ce reuseste sa il vindece pe baiat, Siddharta se uita in ochii femeii si tresare imperceptibil, Era Kamala, iubita lui. Abia atunci Siddharta observa cat de bine se oglindesc trasaturile pe chipul baiatului. Noi sentimente il invaluie pe cautator. Dragostea pe care o simte acum nu are nicio legatura cu desfraul tineretii, ci cu fericirea simpla dar pura de a-si vedea copilul crescand. Realizeaza ca nici nazuintele spirituale, nici cufundarea in imperiul simturilor nu i-au adus pacea interioara, ci fluviul, atat de bland, de uniform si tolerant cu toate miile de suflete care-l parcurg.

''Singurul lucru care ma intereseaza este puterea de a iubi lumea fara a o privi cu dispret, fara a o uri si fara a ma uri pe mine insumi - puterea de a o privi si de a ma privi pe mine insumi si pe toate fiintele, cu dragoste, admiratie si respect, eu...''

Siddharta

   Dupa asimilarea lectiei ca lumea este de fapt oglinda in care ne privim si ca natura nu este un domeniu exterior persoanei, ci interior fiintei, Siddharta, porneste fara tinta in cautarea trairii fiecarei clipe cu intensitate si adevar. Invatase de la Gautama ca trecutul moare in fiecare clipa ca sa lase loc prezentului, care se exprima prin clipa.

   Eternitatea, nu poate fi perceputa decat in clipa, acum si aici. Regretele sunt tardive, trecutul nu merita sa fie retrait. Fie el bun sau rau. Fiecare secunda declanseaza viitorul ce duce la noi si teribile energii care il vor modela.

   Meditand la universalul raport cauza-efect, Siddharta, intra intr-un oras pestrit si colorat, unde intalneste o femeie superba cu 'o gura ca o smochina, abia iesita din floare'. Fiul brahmanului, infasurat in panze, prafuit, slab si palid din cauza ascezei, cu ochii aprinsi de incandescenta trairilor interioare, ramane pironit locului. Incet, dar infailibil, fiorul dragostei ii reveleaza lui Siddharta taina universala a atractiei polilor opusi, ceva paradoxal. Dragostea este pentru om ca legea atractiei gravitationale pentru orice obiect, este acolo, se manifesta iar cand loveste efectul este sigur. Neatent la detalii, el nu o observa ca femeia era insotita de mai multi slujitori, ca purta haine foarte scumpe si ca facea parte dintr-o casta nobila si foarte bogata. Cutezator, Siddharta ii propune femeii un schimb : ea sa il invete iubirea, iar el o poate initia in arta de a gandi, de a posti, de a astepta si de a scrie. Fermecatoarea aparitie pe nume Kamala, il avertizeaza ca va trebui sa se spele, sa se imbrace frumos, sa isi procure o suma consistenta de bani daca spera sa se infiripe ceva intre ei. Dragostea il va purta pe tanarul cautator de sensuri intr-o lume total diferita de ceea ce experimentase el pana acum. Va incepe sa lucreze pentru un negustor, datorita cunostintelor si intelepciunii sale premature, Siddharta, va ajunge un om prosper, respectat si foarte pragmatic. Fara sa isi dea seama, detasarea si intelepciunea dobandite printre pelerini si samani incep sa se destrame ca un fum alb in bataia vantului. Farmecele si viciile lumii materialiste il impresoara si incep sa il domine. Va ajunge un epicurian, sedus de jocurile de noroc, bauturi fine, se va inaspri, plin de trufie si sete de putere, va incepe sa rataceasca in imperiul iluziei materiale si al intunericului. Realizeaza ca s-a transformat intr-un viu-mort, ca a ajuns mai rau decat toti ceilalti pe care-i compatimea cand ducea o viata sincera de ascet..

Hermes

Idei esentiale in Kabbalah :

Tableta de smarald a lui Hermes -

'' 1.Este adevarat, fara minciuna, adevarul adevarat.

2.Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar ce e dedesubt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru.

3.Si dupa cum toate lucrurile au purces dintr-nul, la fel toate lucrurile au fost create din acest unic lucru, prin adaptare.

4.Soarele ii este tata, luna ii este mama, vantul l-a purtat in pantec, pamantul ii este doica.

5.Este tatal intregii perfectiuni a lumii.

6.Puterea-i fara margini de-i preschimba in pamant.

7.Separa pamantul de foc, subtilul de grosier, cu bagare de seama.

8.Urca absolut intelept de la pamant la cer si apoi coboara din nou pe pamant si strange laolalta puterile lucrurilor superioare si inferioare. Astfel dobandi-vei slava intregii lumi si intunericul se va departa de tine.

9.Acesta are mai multa tarie decat taria insasi, caci cucereste orice lucru subtil si poate patrunde orice lucru solid.

10.Altfel a fost creata lumea.

11.De aici purced minunile aici infatisate.

12.Iata pentru ce sunt numit Hermes Trismegistus, avand cele trei parti ale filosofiei lumii intregi.

13.Ceea ce am avut de spus despre lucrarea soarelui este complet. ''

Play&Win - Slow Motion

...And now that I'm all alone
Who's gonna save my soul?
You took my life...

Rupere. De nori, de maini, de mese, de suflete, de plase, de caiete, de inimi etc. Este rupere.

Viata e viata, drumu-i drum, eu merg inainte cat voi stati pe loc sa va intrebati ce si cum, eu alerg in fata. Sa fiu primul, voi in spatele meu, eu sa va dirijez nu invers. Schimbarile cerute dor dar in viata nu orice minte de fier poate fii deschisa cu o cheie potrivita.

De bine de rau, eu, cel putin vechiul eu, nu mai exista din simplul motiv ca a murit. Pur si simplul. Am cautat unul nou, l-am gasit, improvizat dar este in curs de aplicare. Maine nu e ieri, azi nu e maine si la fel eu numai sunt cel de ieri. E simplu.

Incet, schimbarea se produce, efecte nu stiu si nici nu ma intereseaza. Egoismul este arma mea si cu ea ma lupt. Cine ma ataca cu iubire, fericire si alte chestii de genul are sanse spre zero...Dar cine stie? O exista acolo undeva cineva care sa imi identifice noile slabiciuni. :) Ce-ar mai fii? O noua schimbare? Nu, nici vorba. I-as multumi...dar nu exista. Si asta pana la proba contrarie..

BRB

Fun o Eh

Muhaha. M-am intors cu idei noi, cu ganduri proaspete si foarte multe schimbari.

In curand..

Like i said

Final...in curand :)

Ibiza

De ce asa?

Acasa :)

Da. Toate drumurile duc spre casa. Da. Drumul spre casa este cel mai greu. Da. A te simti acasa este cel mai minunat sentiment. Da. Sa mergi singur spre casa nu este foarte placut dar, este sigur ca vei ajunge acasa. Da. Depinde de tine unde alegi sa fie casa, in minte,  trup sau suflet. Da. Eu cred ca fara suflet notiunea de 'om' nu exista. Trupul e material, dispare se erodeaza in timp, mintea se autodistruge, innebuneste si poate crea lucruri inimaginabil de oribile dar sufletul (spiritul) raman etern, s-a format din etern si va ramane etern. Perfectiunea? Da, exista. Dar in diferite forme pentru fiecare. O atingem? Cu siguranta, nu dar macar putem sa ne gandim 'cum ar fii fost sa...' . Viata e minunata pentru cei care nu o inteleg si frumoasa pentru cei care o inteleg. De ce? Pentru ca 'prostul' nu intelege si reuseste din cauza sansei iar 'desteptul' intelege dar este invins de statistica si calcule. 

Asadar, daca aflati cum e mai bine sa fii in viata automat ati gasit perfectiunea. Si daca o gasiti, important este...ce faceti cu ea? :) 

P.S. Acasa e cel mai bine, va nasteti acolo, traiti si ar fii perfect daca ati si parasi-o, tot acolo...