Square PI - Nowhere but Everywhere

A rainbow of smiles

Pe un soare palid si o plaja pustie poti face un triliard de lucruri. Poti sa te gandesti, poti sa alergi, poti sa strigi cat te tin plamanii, poti sa faci orice. Esti liber. Eu sunt liber. Noi toti suntem liberi. Putini insa realizeaza asta. 

A fi liber nu inseamna numai ca poti spune orice, ai drepturi, poti sa candidezi la cine stie ce functie sau ca iti poti cumpara orice din magazin. Nu. Nu totul se rezuma la lumea materiala. Mai exista si o alta lume mai frumoasa, mai minunata. Lumea spirituala, care ne compune de fapt pe noi, toti dar cu timpul am lasat-o uitarii si astfel ne pierdem incet-incet in neantul mirajului fericirii materiale. 

Un om echilibrat, care stie ce inseamna viata cu adevarat stie si sa combine in exacta masura cat sa ii fie suficient cele doua lumi : spirituala si materiala. Astfel el poate ajunge la implinirea sufleteasca mult cautata, mult visata. 

Un pas la stanga, un pas la dreapta, o privire inapoi, una in fata. Ce conteaza ? Deciziile sunt doar niste intamplari de moment care credem ca ne afecteaza viata sau cursul ei in vreun fel anume. Eu nu cred asta. Orice decizie este inca un raspuns vietii. Ca o incercam, o mirosim, o gustam si o simtim. Astfel marturisind ca suntem oarecum constienti de viata noastra, de viata pe care o ducem si suntem dispusi la anumite compromisuri. Sacrificii. Oricine are si trebuie sa faca unul sau mai multe. Nu este o chestie la care sa ne gandim, daca e bine sau rau, daca e benefic sau daunator pentru noi. Nu. Sau cel putin asa cred. Eu am ajuns la stadiul si forma in care sunt dispus si astept sa fac sacrficiile mele. Mai devreme sau mai tarziu, nu conteaza. Nu au un timp anume, o data fixa stabilita. Cand trebuie, trebuie. 

Asa ca nu va intrebati ce are viata cu voi, nu are nimic cu nimeni. Ar trebui sa va intrebati ce aveti voi cu voi. Eu am incetat sa ma mai intreb toate nebuniile doar atunci cand am realizat o gramada de chestii pe care inainte le refuzam, le negam sau pur si simplu nu credeam ca exista. Numai am intrebari, acum doar caut raspunsuri. Pas cu pas voi gasi raspuns pentru fiecare intrebare...chiar daca mi-ar lua o viata intreaga. Altfel... pentru ce traim ? Sa vedem Soarele, sa respiram aerul, sa ne intelegem viata. Este simplu ca buna ziua. Doar trebuie sa vedem si sa ne bucuram de minunatia lucrurilor...asa e cel mai bine.  

Paradise Road 101

Fiecare are paradisul lui. Cu totii il gasim la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu vom putea spune ca ne-am gasit propriul nostru colt de rai si ca il vrem pentru totdeauna. Nu multi merita sa il aibe, sa il vada macar dar aici nu este vorba de noroc, norocul nu exista aici. Fiecare are un vis al lui. Un vis de mic copil sau dezvoltat pe bancile scolii. Visul poate fi pus pe hartie si implinit sau poate fi incastrat in minte si astfel va ramane doar un simplu vis... Trebuie doar sa crezi in el si rezultatele sau asteptarile vin de la sine. Eu privesc asa : Ma gandesc ca deja s-a implinit, ca sunt acolo sau sunt cu acel ceva\cineva (depinde de dorinta) si ca ma bucur de moment, astfel imi impun o aspiratie si mai mare catre acel tel si care ma indreapta sa fac lucruri nebune, corecte pentru ca a ajunge la implinirea visului. In viata nimic nu este relativ, nici macar timpul. Depinde de noi cat de ,,relative'' alegem sa ne facem vietile. Si intr-un final cand ajungem la capata sa ne bucuram ca am avut-o, ca am trait-o si nu sa intristam ca s-a dus. Nimeni nu stie ce urmeaza dupa. Sansele sunt de 50-50 ca sa mai avem o sansa dupa moarte, sau doua, sau trei, sau zece. Nimeni nu stie... Eu sunt convins ca mai avem un infinit de sanse, dar asta este convingerea mea de foarte multa vreme si ma tine in viata, ma alimenteaza cu sentimentul viu al vietii ceea ce este bine. Bine pentru mine, pentru noi toti ar trebui sa fie...