Esti liber. Sunt? Da, esti. Si atunci de ce nu plec? Pentru ca ma iubesti. Serios? Serios...Cum asa? Simplu. Te-ai pierdut iar eu te-am gasit. Si de atunci...Da, de atunci. E greu. Este cel mai greu. De ce? Asa e viata. Pierzi, castigi, ai, n-ai, pleci sau ramai, mereu ai de facut alegeri. De stampilat caractere, de avizat decizii si de impachetat amintiri. Mereu? Mereu. Pana cand? Niciodata. Ce? Nu se va opri.
Esti aici. Tot n-ai plecat. Da...De ce? Pentru ca...Pentru ca ma iubesti, stiu. Si atunci de ce mai intrebi? Imi place sa aud asta. Si daca as pleca? Nu ai putea sa o faci. De unde stii? Pentru ca altfel ai muri. Ai pleca dar te-ai intoarce, ai refuza dar ai primii, ai bea dar ai scuipa si tot te-ai intoarce. La tine? Nu, aici. Dar aici sunt si eu. Suntem. Da. Amandoi? Amandoi. Frumos. Minunat! Se va termina vreodata? Da, niciodata. Si atunci de ce da? Nu, nu merge cu niciodata. Nu reprezinta sfarsitul. Ori tu sunt eu iar eu sunt tu. Intelegi? Ne iubim, ne respectam, ne intelegem dar existam aici. Este imposibil.
Sa ma iubesti? Da. Ti-am mai zis asta. Stiu. De ce intrebi? Uit. De? De viata, timp, de mine, de familie, de noi. Noi? Cine suntem noi? Nu stiu. Dar suntem aici. Da. Ei bine, asta conteaza cel mai mult. Deocamdata...