Spuneam ca iubirea e neconditionata, infinita, sincera bla bla bla. Toata suita de clisee, conventionale si cretinoide.
Si daca ceasul ticaie, viata se duce, anii trec, timpul se joaca, vorbele dor si oamenii vin si pleaca, totul este permanenta schimbare, nimic nu dispare, nu se consuma, totul se transforma mai departe. Si daca cerul e albastru, iarba e verde, apa e uda, iarna nu-i ca vara si toate aceste lucruri bilaterale, unice dar permanent duale prin constructie si esenta vor fi mereu in contradictie...noi vom fi mereu in antiteza cu noi insine. Ducem de-a lungul vietii actuale o lupta interna cu noi insine si la final va fi un singur invingator. Tu. :)
Timpul e relativ pentru mine, pentru tine, pentru el sau ea, pentru noi toti. Asadar tot ce face parte din timp este prin logica deductie relativ. Un simplu zambet este relativ. Acelasi lucru se aplica si sentimentelor, starilor sau trasaturilor de caracter.
In fond, ceasul ticaie pentru fiecare in alt fel. Frumos...
be back soon :)