Transoceanicul ajunge in Colombo, aproape de miezul noptii. Dar insula o simti vecina cu cateva ceasuri mai inainte, caci te intampina un vant cald si parfumat de pe plaja, o boare incarcata de mireasma tulpinilor troienind de seva, a florilor necunoscute, a tuturor minunilor vegetale pe care le ghicesti crescand in intunericul de pe coasta. Marea sclipeste ciudat aici, in apropierea insulei smaraldului. Cerul parca se coboara si stelele ard mai viu in acest vazduh intoxicat de parfumuri tari si rascolitoare. Cunosti Ceylanul inainte de a zari luminile dincolo de tarmurile calde, pe deasupra apelor. Si e o mireasma ce te te tulbura, te ameteste, pe care nu stii cu ce s-o identifici, nu stii unde sa o cauti, care te izbeste neincetat in plina fata, care te urmareste tot timpul ca un duh divin dar foarte bizar. E un parfum nemaintalnit, care va fii pretutindeni langa tine in Ceylan. Si cu cat te vei adanci in jungla, cu atat il vei simti mai imaculat si mai halucinant.
Cea dintai dimineata in Colombo, iti descopera cerul celui mai frumos ocean. Nu stii precis ce s-a intamplat in culoarea aceasta magnifica, nu stii ce miracol te asteapta deasupra ta, de cate ori ridici ochii si ti-i lasi pierduti in vacuitatea caceea de azur si soare lichid.Umblii din strada in strada, prins intre aceste doua tentatii : cerul si parfumul prea-plinului vegetal. Doua izvoare de revelatii, tristeti si cele mai nemarturisite bucurii : izvoare vii ce iti adapa nu mintea, nici sufletul, ci insasi viata ta organica, sangele si rasuflarea ta, care iti daruiesc pentru intaia oara bucuria de a trai, de a fi viu, de a te misca si respira liber, fara griji, fara reguli, fara restrictii intr-o lume tainica plina de mister si incarcata cu arome care mai de care mai bizare ce ascunde probabil o multime de chestiuni revelatoare pentru spirit, trup si minte.