Fiul brahmanului fuge din oras, se hotaraste sa o uite pe Kamala si, ajuns in padure, intra in meditatie, dorindu-si moartea.
Adoarme pe malul Gangelui si-l viseaza pe Govinda, amicul sau din adolescenta, care-l provoaca sa scormoneasca adanc in meandrele vietii sale si sa regaseasca scanteia spiritului de mult apus.
Siddharta intelege ca nimic nu este intamplator, ca viata este o academie de informatii si intamplari menite sa ajute adeptul sa se inteleaga pe sine, pe altii, cerul si pamantul. Astfel, a trebuit sa strabata lumea simturilor, sa se imbete cu iluzii si dorinte desarte, tocmmai pentru a intelege mecanismele care ne tin captivi in dimensiunea materiala. El a inteles ca este nu suficient sa fii un pribeag ca sa dobandesti cunoasterea absoluta. Se angajeaza ajutor de luntras, duce o viata modesta dar fericita in padure, in mijlocul vietii, natura. Fluviul pe care il mangaie cu vaslele ii vorbeste si il invata asa cum n-a mai facut-o pana atunci, nici un maestru, saman sau pelerin. In lumina soarelui de dimineata, sub cerul albastru brazdat de pasari jucause, asemenea prietenului sau, si-a gasit in sfarsit linistea...
Intr-o zi, vede pe mal, o femeie simpla tipand disperata si un baiat lesinat. Ajuns imediat, afla ca cei doi pornisera in cautarea lui Buddha, despre care se zvonea ca este la sfarsitul vietii si ca baiatul fusese muscat de un sarpe. Dupa ce reuseste sa il vindece pe baiat, Siddharta se uita in ochii femeii si tresare imperceptibil, Era Kamala, iubita lui. Abia atunci Siddharta observa cat de bine se oglindesc trasaturile pe chipul baiatului. Noi sentimente il invaluie pe cautator. Dragostea pe care o simte acum nu are nicio legatura cu desfraul tineretii, ci cu fericirea simpla dar pura de a-si vedea copilul crescand. Realizeaza ca nici nazuintele spirituale, nici cufundarea in imperiul simturilor nu i-au adus pacea interioara, ci fluviul, atat de bland, de uniform si tolerant cu toate miile de suflete care-l parcurg.
''Singurul lucru care ma intereseaza este puterea de a iubi lumea fara a o privi cu dispret, fara a o uri si fara a ma uri pe mine insumi - puterea de a o privi si de a ma privi pe mine insumi si pe toate fiintele, cu dragoste, admiratie si respect, eu...''