Dupa asimilarea lectiei ca lumea este de fapt oglinda in care ne privim si ca natura nu este un domeniu exterior persoanei, ci interior fiintei, Siddharta, porneste fara tinta in cautarea trairii fiecarei clipe cu intensitate si adevar. Invatase de la Gautama ca trecutul moare in fiecare clipa ca sa lase loc prezentului, care se exprima prin clipa.
Eternitatea, nu poate fi perceputa decat in clipa, acum si aici. Regretele sunt tardive, trecutul nu merita sa fie retrait. Fie el bun sau rau. Fiecare secunda declanseaza viitorul ce duce la noi si teribile energii care il vor modela.
Meditand la universalul raport cauza-efect, Siddharta, intra intr-un oras pestrit si colorat, unde intalneste o femeie superba cu 'o gura ca o smochina, abia iesita din floare'. Fiul brahmanului, infasurat in panze, prafuit, slab si palid din cauza ascezei, cu ochii aprinsi de incandescenta trairilor interioare, ramane pironit locului. Incet, dar infailibil, fiorul dragostei ii reveleaza lui Siddharta taina universala a atractiei polilor opusi, ceva paradoxal. Dragostea este pentru om ca legea atractiei gravitationale pentru orice obiect, este acolo, se manifesta iar cand loveste efectul este sigur. Neatent la detalii, el nu o observa ca femeia era insotita de mai multi slujitori, ca purta haine foarte scumpe si ca facea parte dintr-o casta nobila si foarte bogata. Cutezator, Siddharta ii propune femeii un schimb : ea sa il invete iubirea, iar el o poate initia in arta de a gandi, de a posti, de a astepta si de a scrie. Fermecatoarea aparitie pe nume Kamala, il avertizeaza ca va trebui sa se spele, sa se imbrace frumos, sa isi procure o suma consistenta de bani daca spera sa se infiripe ceva intre ei. Dragostea il va purta pe tanarul cautator de sensuri intr-o lume total diferita de ceea ce experimentase el pana acum. Va incepe sa lucreze pentru un negustor, datorita cunostintelor si intelepciunii sale premature, Siddharta, va ajunge un om prosper, respectat si foarte pragmatic. Fara sa isi dea seama, detasarea si intelepciunea dobandite printre pelerini si samani incep sa se destrame ca un fum alb in bataia vantului. Farmecele si viciile lumii materialiste il impresoara si incep sa il domine. Va ajunge un epicurian, sedus de jocurile de noroc, bauturi fine, se va inaspri, plin de trufie si sete de putere, va incepe sa rataceasca in imperiul iluziei materiale si al intunericului. Realizeaza ca s-a transformat intr-un viu-mort, ca a ajuns mai rau decat toti ceilalti pe care-i compatimea cand ducea o viata sincera de ascet..