''Primavara. Sunetul iernii teribile ce tocmai s-a dus trecuse de mult. Stau in pat si citesc din carnetelul meu norocos, depanand amintiri legate de ea, de mine.
Elda Smith. O fata frumoasa cu ochii caprui, nu prea mare de inaltime, o voce minunata, cu un sarm si stil nemaivazut, parul saten si catifelat ca o dulce particica de ,,vara’’, inteligenta, foarte descurcareata. O iubeam, era prietena mea de o viata. Probabil ca nu si-a dat seama, ca o iubesc inca de pe bancile gradinitei, dar parca nici eu nu voiam sa stie. Imi era mai bine asa. Sa o admir in secret, sa ii dedic timpul meu, ajutand-o, sfatuind-o, vorbind cu ea. Elda Smith. Imi umplea gandurile cu energie pozitiva, cu viata, eram alt om in prezenta ei. Totul parca era mai minunat ca niciodata si de aceia ii spuneam : ,,Elda, sa ne vedem si mai des, atunci simt ca traiesc cu adevarat’’. Radea si se inrosea in obraji de fiecare data cand spuneam asta. Dar era adevarat. Elda Smith. Totul pentru mine, de la prima rasuflare…Doar vorbind cu ea, ma regaseam in momentele mai dificile, doar ea stia cum sa ma inveseleasca spunand gluma cu prajiturele in cuptor, ea ma citea ca pe o carte, stia ce imi place ce nu imi place, ma stia. Eu o admiram ca pe un mentor, in ea imi vedeam viitorul, trecutul si prezentul. Nicio secunda nu m-am gandit la viata fara ea. Toate le faceam cu ea, pentru ea, impreuna. Era ea, Elda, viata mea, a lui Chris.Si avea sa fie bine…
,,Viata. Un gand sau o idee. Un fapt sau o imagine neclara. Un amalgam de intamplari sau doar pura coincidenta. O putem numi simplu : VIATA. Scopul ei ar fi unul educational, sa ne invete cum sa o traim. Multi spun ca avem doar una. Oare? Nu se stie de fapt, aceasta viata unde duce cand se termina fizic, nimeni nu stie. Iubirea. O notiune ce sta la baza spiritului unui om. Oricine a iubit la viata lui. Oricine stie ce este iubirea. Dar oare? Stie…? Eu personal nu stiu si dintr-un singur lucru. Nu cred in existenta ei ca notiune ci cred ca este un sentiment prea nobil pentru mintile noastre nocive, pline de egoism, nebunie si rautate. Ceea ce simtim noi este doar o mica parte din minunatia iubirii si oarecum parandu-ne un feeling familiar, cunoscut repede dam vina pe iubire pentru ca avem impresia ca il cunoastem. Dar cu ea este altceva. Este ceva diferit. Cand sunt trist ma gandesc la ea si imi trece, cand nu am momente bune imi spun : Ce ar zice ea? Si trec astfel peste momentul neconfortabil. Ea se vede de la o posta ca m-a schimbat si ma schimba in continuare. M-a redefinit ca om, mi-a aratat o alta parte a vietii, necunoscuta mie pana sa o intalnesc. Simt acum ca respir, ca inima, sufletul persista acolo in interiorul meu pentru ea. Totul devenise cu sau despre ea. Nu exista minut sau secunda care sa treaca fara macar sa fi avut macar un gand legat de ea. Este bine? Este rau? Nu stiu asta, dar sincer Jurnalule tind sa cred ca m-am indragostit, iar asta nu-I a buna pentru ca nu stiu ce sa fac. Mi-e teama. Ce ciudat este. Imi este teama de cel mai minunat sentiment al vietii, de iubire. Poate ca asa incepe, nu am mai simtit niciodata pentru cineva o astfel de putere sentimentala, spirituala. Poate ca chiar exista iubire, si poate chiar asta este, nu stiu. O sa descopar pe parcurs, sunt convins ca viata imi va oferi raspunsurile pe care le caut, de cand o stiu pe ea.’’ Fragmente din jurnalul meu.
(...)
In drum spre terenul de antrenament ma gandeam la clipele petrecute cu ea, la momentele frumoase alaturi de ea, totul era legat de ea. Dar totusi, de ce ma gandeam la asta? Doar nu a plecat nicaeri, nu s-a mutat, a cunoscut un simplu tip, floare la ureche, cum a venit asa va si pleca. Toata lumea va fi multumita si totul va reveni la normal intr-o clipita.Dar oare? Nu stiam…Si totusi ceva era in neregula.
Intr-adevar nu stiam ce avea sa se intampla, de fapt niciodata nu stim. Iubirea nu e ceva material pe care il poti simti atunci cand te loveste, iubirea nu e o durere de stomac asa cum se tot spune prin folclorul urban, iubirea nu este un week-end in Florida la plaja si nici o tura cu motocicleta lui PJ. Nu este nimic din toate astea. Iubirea e doar un cuvant simplu ce exprima ceva mult mai complex decat chiar si cel mai cu dichis computer de pe planeta. Iubirea nu se imparte in circuite, tranzistori sau cip-uri. Iubirea este ceva abstract, rar intalnit in esenta tare si pura uneori chiar imposibila si de necombatut. Cel ce se ia la tranta cu iubirea va fi doborat incet si sigur si va fi cuprins in meandrele acesteia, care intr-un final il vor ghida pe individ ori spre moarte sigura ori spre fericire eterna. Iubirea tine mai mult de noroc nu neaparat doar de soarta. Destinul iti arata persoana respectiva, dar hei si destinul se poate insela. Nu e ca si cum Universul s-a creat calm si linistit in miliarde de ani. Nu. S-a cladit din haos. Si haosul este caracterisitica de baza al acestuia si a lumilor din interiorul sau. Nu trebuie sa fi expert ca sa iti dai seama ca o persoana nu te place, sau nu te agreaza. Pur si simplu iti dai seama. Totul este in continua schimbare si nimic nu se pierde totul se transforma. Asa si cu sentimentele…cu oamenii in general. Se schimba, paginile se dau, se sterg date dar se corecteaza. Nu exista Alesul sau Aleasa, exista el sau ea. Nu noi decidem desigur cine sunt, nu suntem destui de pertinenti sa descoperim propriile vieti…d’apoi sa mai luam si decizii. Lasam totul in seama haosului, caci asa trebuie...''