Gud point.

Dj Robert Georgescu feat. Annamari Dancs - Live Your Life (Original Mix)

Asculta mai multe audio diverse

Linda.

Mdeah. Un alt text aproape idiot cu tendinte semidocte despre...iubire . :)) Va place place place. Pana cand ? Pai pana se cam duce dracului tot si devine nasol. :)

''In za' first place'' cum ar zice fratili meu Nicu, iubirea e naspa. E naspa din doua motive. Unul doare. Si doi , de cele mai multe ori cineva isi ia teapa. Bine acum o sa sara unii in sus ca ''nu domne', ca mai sunt si povesti adevarate de iubire...stati asa sa schimb canalul ca am nimerit pe Acasa.'' Ok, gata. 

A iubi, sa zicem ca nu este neaparat o chestie naspa dar uneori poate fi teribil de odioasa. Desigur ca istoria ni-a dat pe Romeo si Julieta, pe Mai3 si Allan, pe Oana si Pepe, pe Iri si Moni (lista contemporana poate continua). Eh, dar totusi exista o diferenta intre aceste cazuri. Pai e chiar simpla si evidenta. In primele doua, chiar era vorba de iubire adevarata, bazata pe sentimente puternice, pe spiritualitate. Dar stati asa. In primul caz, amandoi mor. Deci nu chiar asa funky. In al doilea nu ajung sa fie niciodata cu adevarat impreuna, din cauza unor probleme de ordin religios, cultural si ideologic, deci oricum si acela este un caz ''fericit''. Dar in ultimele doua situatiuni, numai e vorba de iubire, nici de sentimente, itaa ma ca nici de spiritualitate. E vorba de bani...multi multi bani si imagine si alte chestii ce tin de PR (nu intru in detalii). Iri este definitia corecta a genului de om, ajuns la o varsta nobila, de bunic, care stand pe prispa casei si crosetand un teanc de euro, spune : ''Hmm, lipseste ceva. Da, o coarda, care sa fie sotia mea, sa ii dau multi bani, sa o fac vedeta si sa ii torn misto si un copil. Da, asta este. Zis si facut. Dar cand coarda sare coarda prea mult, bunicul lui Decebal, recte, Iri incepe si zice : ''Mda, a fost misto dar acum numai e, ca imi vrea jumatate din avere si copilul...''

Al doilea caz nu prea necesita descriere ca e simplu. O alta coarda vrea banii si averea in general, a unui om alaturi de care a stat 8 ani de zile si pretinde ca l-a iubit. Ce sa ii faci...curva ramane curva si pana la a cincea, sasea, reincarnare. In fine...

Idea de la care am plecat e ca noi toti suntem niste fraieri ca ne tot dam aere de ''lovers'' si nu stiu ce americanisme, cand de fapt suntem doar niste egoisti, plini de interese si ganduri ciudate. 

Diferenta dintre atunci si acum este ca atunci termenul de ''iubire'' nu prea se putea defini, in timp ce acum...imediat gasesti pe cate unu' care iti face teoria iubirii in trei pasi...trist, dar asta este.

Deah.

Omul este creatorul, purtatorul si castigatorul sortii sale. Fiecare gand, sentiment, cuvant sau fapta este cauza al carei efect urmeaza. Fiecare consecinta va corespunde mereu calitativ si cantitativ cauzei. Nu prea exista fapta si rasplata sau greseala si pedeapsa, ci doar cauza si efectul. Soarta noastra este si va ramane mereu suma urmarilor deciziilor noastre. Nu este posibil, ar fi contrar legilor fizicii sa actionam si sa fugim de efecte.

lectia 5 : tu

Tu creezi. Tu obtii. Tu iei. Tu oferi. Tu ai. Tu ai vrea sa ai. Tu nu ai siguranta zilei de maine (nimeni nu o are, nu doar tu) . Tu ai vrea sa cunosti lumea. Tu ai vrea sa fi sef peste tarla. Tu l-ai vrea pe Salam la nunta ta. Tu ai vrea sa fi milionar in dolari/euro si tot tu daca le vei avea pe toate acestea si o sa le faci,  la un moment dat o sa pierzi tot pentru ca esti suficient de bun ca sa obtii toate cele de mai sus (dorinte, vise, scopuri etc.) dar tot tu esti suficient de prost ca sa le si pierzi. Acum, tot de tine depinde in ce fel pierzi. In picioare sau in genunchi. Cu pieptul in fata sau cu capul plecat. Este aberant sa spui ca,  ''capul plecat sabia nu il taie'', din simplul fapt ca odata capul plecat inseamna ca individul in cauza a acceptat ambele idei de viata si de moarte, astfel sansele sale reducandu-se dintr-un singur gest la jumatate. Cazi, te ridici. Singur? Nu prea cred. Uni cad si uita sa se ridice le place sa admire, sa comenteze si atat ca asta e menirea lor pe planeta, lumea de sus, inaccesibila lor, fosti membrii a ei, dar acum de mult cazuti in praf si deceptie. 

Nu viata sau moartea sunt grele. Ideile lor sunt cele mai dificile. Depinde de fiecare ce usa deschide, aia de lemn, sau poate una de metal, frumoasa, dar stiu ca de cele mai multe ori usile interesante ascund desigur lucruri interesante dar ispititoare si incerte. Nu spun ca nu e bine sa ai curaj sa deschizi o usa de gen, dar ai si curajul sa intri? Daca spui ''azi nu'' e clar...

Oricum tu mori aici, te nasti in alta parte. Pentru ca la cat de prost/prosti suntem ni se baga atatea fise de bani foarte multi. E clar ca si altii sunt mult mai prosti ca noi deoarece sunt dispusi sa cheltuie atata energie cu noi . :) Eh, nimeni nu-i perfect, nici macar Universul. .

Si totusi nu e chiar atat de simplu... 

                be right back.

lectia 4 : 15% :)

Exista o constiinta universala, unitara care se afla permanent intr-un proces de realizare a unei continue evolutii ciclice, care paradoxal ne conduce de la inconstientul abil la perfectiunea mult visata, facandu-ne sa fim constienti ca...existam. Fiecare dintre noi, prin fiecare gand sau centimetru cub de oxigen inspirat, prin orice cunostinte dobandite, traieste acest proces de realizare. 

Negasirea inca a sarcinii existentiale, demonstreaza ca ne aflam in continua schimbare si, ca de fapt, nu este o singura sarcina, o singura menire ci este o insumare de treburi zilnice care la final conduc la un rezultat bun sau mai putin bun. Nu exista rezultate rele, sau ineficiente. Fiecare este eficient si util in felul sau. De aceia multi se pierd in detalii si ajung sa fie mancati psihic de fiesce nimicuri in loc sa priveasca imaginea de ansamblu, care desigur este elaborata si complexa dar si cea mai importanta. Fiecare zi are destinul si finalitatea ei. ''Azi'' nu poate fi si nu va fi niciodata ca ''maine''.Imprevizibilul este cheia vietii. Cine o stapaneste cel mai bine si reuseste sa deschida cat mai multe usi cu ea, este un om care si-a inteles pe deplin ca viata sa nu are de fapt un rost anume, ci ca toate rosturile zilnice insumate dau un gros important si semnificativ la final. 

Omul, si s-a demonstrat stiintific, isi foloseste in medie aproape 15% din creier. Restul de 85% sunt acolo (pentru unii da, pentru altii nu comentez) si asteapta sa fie deblocati oarecum. Se spune ca capacitatile telepatice se activeaza la un nivel de folosinta al creierului de 40%...imaginati-va ce se poate face cu 100%. Probabil ca Universul nu ar fi fost un mister asa mare...si nici subconstientul propriu. Dar totusi ''cineva'' sau ''ceva'' ne-a lasat activi cu doar aia 15 % care iata, pot face lucruri destul de impresionante, semn ca se poate si asa. 

Viitorul nu mai este realitate, ci ideal, perfectiunea fiind o caracteristica al acestuia, iar realitatea este in permanenta redefinita in aceasta directie. Realitatea este ce a fost creat, iar adevarul este ce creeaza. In acest fel viitorul poate fi perfectionatsi creat inca din realitatea prezenta.

lectia 3 : gruuv

Din iluzie (realitatea) rezulta iluzia (iluzia realitatii). Tot un rezultat al iluziei poate fi considerata si iluzia EGO-ului. In momentul in care acceptam sa traim intr-o iluzie, vom avea parte de suferinta, deoarece ne indepartam de realitate iar viata va fi nevoita sa ne invite inca o data in joc. De fapt  sunteti nemanifestati, o existenta eterna, la fel de pura ca si El-ul suprem. Acest lucru il creeaza pe om, pe persoana in fiecare retraire, renastere imprimand in fiecare viata un anumit semn, idee de baza sau chiar personalitate astfel ca de-a lungul timpului il va ajuta intr-un final sa experimenteze propria perfectiune absoluta. Daca nu azi atunci poate maine...

EEEEEE

Nu prea am inspiratie. De ce oare? Hmm...nu stiu chiar nu stiu. Desigur o sa continui manualul inceput dar prefer sa fac o pauza pentru ca acum, momentan editez propriul meu manual despre propria mea viata. Interesant de dragut.

P.S Vecinele sunt cele mai tari pinguine.Punct

Tacere si in rest nimic

Afara e tacere si in rest nimic, 

Drumul este singur, izolat si in rest nimic, 

Omul singuratic sta si priveste, 

Cum fratele lui cladeste,

Constructii mari, razlete,

 Il duce gandul la viata, viata asa cum este,

Dar totul se cufunda in tacere si in rest nimic.

Mama.

Sta si ea, 

Se uita, mananca, respira...admira,

In jur oameni, case, masini,

Visuri desarte si legate la maini, 

Se petrec toate, 

Intr-o lume plina de fete si gesturi deocheate,

Ca asa-i la noi,

Numai tristi si boi.

Peste tot am merge, am vedea, am manca,

dar peste lume nu am trece, nu am iubi si nu am simti,

Dragostea-i mare si multa lume o intelege,

Sau macar o gandeste...o ameteste,

Orbeste, trupeste, la o adica...omeneste.

Si totusi merg pe strada,

si vad oameni, copii, femei si alte fenomene, 

Iar noi ne spunem : E tacere si in rest nimic.

La multi ani !

:*

Lectia 2 : lonelyness

Cei mai multi oameni se sperie de singuratate. Chiar si eu. Acestia se simt incapabili sa traiasca fara un partener, sunt incapabili sa fie fericiti singuri si spera (absurd) ca singuratatea lor va disparea cand vor trai cu cineva sau cu ceva, fie in gand sau realitate. Insa doi oameni nefericiti nu vor putea fi niciodata fericiti doar pentru faptul ca traiesc impreuna, sau ca, comunica. In primul rand, ar aparea frica de a-l pierde din nou pe celalalt. Frica nu este un fundament al iubirii, prieteniei si convietuirii adevarate. 

A fi singur este o sarcina pe care fiecare om si-o impune la un moment dat, de care nu poate scapa, pe care trebuie sa o rezolve. Acest lucru nu inseamna sa devenim eremiti sau si mai singuratici. Starea de a fi singur nu este chinuitoare (iarasi absurd) sau egala cu izolarea, acest lucru intr-un fel sau altul sunand un pic logic. Atunci cand stapanesti ''arta'' de a fi singur inseamna ca ai o constiinta deschisa, o fiintare totala in unul singur, adica in tine. In aceasta constiinta esti legat de ceilalti si, prin aceasta, de intreg, intr-un mod foarte intens, care nu vine din gandire, ci cuprinde toate domeniile fiintei personale. Abia atunci poti fi autonom, pentru ca ciudat sau nu, prin singuratate ne autucunoastem. 

Paradoxal sau nu, partenerul ideal il poti si in mod sigur il vei intalni abia in momentul cand tu insuti vei deveni un partener ideal. Marea iubire o vei descoperi abia in momentul in care ai ajuns la stadiul sa te iubesti si sa te accepti pe tine insuti, pentru ceea ce esti si faci.

Sensul unui parteneriat incheiat in scop de bizniss spiritual, este ca celalalt sa ma confrunte cu lipsurile mele, cu scopul de a-mi arata unde nu sunt complet sanatos. Confruntarea cu celalalt, langa care raman, pentru ca il iubesc, ar trebui sa ma duca pana la urma la mine insumi. Astfel, partenerul pe care il am este partenerul ideal pentru mine. Si eu pentru el, desigur. Si, impreuna parcurgem un drum catre noi insine, dar intr-un format unic si duplicitar in acelasi timp, in cuplu. Cel mai mare noroc nu este sa primesc cat se poate de multa dragoste de la partenerul meu, ci sa imi optimizez propria capacitate de a primi si de a darui iubire. Atata vreme cat eu insumi nu iubesc, sufletul meu este gol. De aceea, scopul unui bizniss spiritual nu este perechea plina de iubire impreuna cu toata suita de stereotipii cretinoide, aceia cu ''eu ! iubito! nu pot trai fara tine ! '' etc. In cazul ideal este intregul format din doi oameni, care prin celalalt se descopera pe sine si care cu celalalt au devenit ''vindecati'' de cutumele vietii. Si astfel ajung sa numai aibe nevoie unul de celalalt pentru ca, toate aspectele celuilalt ai fost incluse in sine. 

Nu ma pot abtine...

when I look into your eyes,
I can love you to forever.

Manual ''Despre viata si alte cacaturi'' - Lectia 1 : douapuncteics

Aproape fiecare om se afla in cautarea partenerului ideal perfect pentru el si doar putini sunt cei ce cred ca l-au gasit. Partenereul ideal, asa zisul suflet pereche, este cel cu care ai o relatie prin care amandoi va puteti dezvolta optim. Aceasta nu este doar legatura dintre doi oameni, ci legatura dintre doua suflete (blablabla), cu toate consecintele care reies de aici, pentru viata impreuna si pentru iubire. 

Imi voi gasiacest partener cu ajutorul sufletului, dincolo de roluri si asteptari. El va fi pentru mine o ''cale spre paradisul interior'' mult cautat dealtfel de mai toata lumea. Il iubesc pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce ar putea fi sau ce ar trebui sa fie conform opiniilor mele subiective. Scopul unui parteneriat de suflet, al unui bizniss spiritual este ca eu sa fiu in intregime multumit si sa fiu eu insumi si sa il ajut pe celalalt prin aceasta sa se elibereze de tiparele, stereotipiile si sentimentelor, tipare ce ne trag mereu inapoi spre latura inutila a asteptarilor si a rolurilor. 

Ca parteneri de suflet traim o iubire ce ofera libertate si care creeaza vastitate pentru dezvoltare ambilor parteneri. Ea este drumul pavat cu incredere care duce la adevarul propriu si pe care trebuie sa il urmam intocmai. Libertatea nu inseamna sa ii lasam celuilalt libertate in orice forma, ci sa ramanem noi insine liberi, fara a avea nevoie de ceilalti. Si, abia atunci vom fi alaturi de partenerul nostru pentru ca dorim asta, nu pentru ca trebuie.

ZOSO S-O LUAM PE MATA .

...stii tu de ce.

Afghanistan

Da, da. Scriu din nou. Despre aceleasi porcarii din pacate. Ideea e ca scriu din nou, scriu si...atat. 
Nu prea mai am idei de chestii frumoase pe care multi mi le sugereaza sa scriu pentru ca nu prea mai sunt... Raman fara idei frumusele :)) Trist...da' nu prea. 
Cat mai am de stat p'acilea o sa mai scriu. Cand nu o sa mai fiu o sa va scriu de'acolea. :) Sau poate...nu.

Ramane de vazut.

We all know Barbara Streisand :)

Da. N-am cum. Adica am cum dar am ales calea asta. :D.Despre ce e vorba maine-poimaine...acum mi-e lene, somn si un pic de foame.

Azi numai scriu...

Perfect ! Scriu acest ultim post, pentru mine, pentru sufletul meu si il pot identifica ca un post de recunostinta fata de sine. Inchid blogul din varii motive, nu stau sa enumar acum. Din cauza unor situatii am ajuns la decizia de a inchide acest blog, macar pentru o perioada, daca nu definitiv si poate fi considerata cu inchiderea blogului si o inchidere in sine, pentru ceva vreme. Trebuie sa ma gandesc, sa pun in ordine ce a mai ramas de pus, sa stau jos o perioada.Depinde de...nimic. Nu depinde de nimic daca o sa dureze o zi, doua, o luna, un an, zece ani sau poate toata viata aceasta revizuire totala a mea.Timpul e naspaca se duce, nu asteapta pe nimeni (sau cel putin asa credem)...Acum ce o fi asa va fi, cum scrie la manual ''aia e''. Sper ca o sa fie bine pentru toata lumea, deocamdata nu este (cel putin pentru mine) si da, intr-un final pot sa zic, ca azi numai scriu... :) 

Atat

Bine pa...:) 

Posibil

...sa renunt la blog. :D ma mai gandesc.

Facem Frumos :)

Ce chestie...E diferit. E diferit fata de alte postari. Si este diferit dintr-un singur motiv. Pentru ca vreau, pot si il voi face diferit. Incepe cam asa : 

Seara, in holul casei mele in fata oglinzii. Ma uit prelung in interiorul ei si observ un tanar adolescent, demult trecut de perioada oribila a cosurilor care aparent imbracat deosebit (atentie, nu elegant) se pregateste de un eveniment. 

Cu atentie isi verifica buzunarele de la jacheta, de la jeansi si de la camasa. Cu un gest scurt aprobator acesta confirma ca totul e ok si poate pleca. Lejer, relaxat si asta doar intr-un univers paralel, pleaca luandu-si la revedere de la parinti. Iese. 

Ajunge la masina cu care trebuia sa ajunga la locatia evenimentului. 

Coboara cu o oarecare crispare in pas, dar coboara. Merge catre intrare. Inauntru agitatie mare...

Can i talk to you for a minute?

Love. Un cuvant, deocamdata. Dar totusi ce inseamna acest cuvant? O idee, nu, n-are cum, doar e un cuvant. Atunci poate un fapt, hmm, nu, nici asta. Sau ar putea fi oare ceva interesant dar neinteles de nimeni si doar curtat din gura in gura, din vorba in vorba, fraza cu fraza, propozitie cu propozitie fara ca emitentul sa aiba habar macar ce semnifica acest sentiment pe care el vanjos pretinde ca il cunoaste, ca l-a experimentat ba chiar dupa caz ca si in acele clipe simte asa ceva pentru cineva. Deh, ce interesant. Dar cred ca pot considera ca acel baiat\fata care pretinde acele lucruri este doar un simplu naiv impiedicat al vietii care crede in ceva ce nu vede dar totusi crede. Si de ce crede...Asta e o intrebare la care nu pot si nu stiu sa raspund. 

Va spun drept...Si eu ma laudam candva ca iubesc, sau ca am iubit sau mai stiu eu ce. Cu totii avem perioadele noastre de medici, psihologi, profesori, zmei, zane\printese etc. in care aproape ca scoatem din biblioteca enciclopedia ca sa aratam ca spusele noastre au baze solide, cercetate de profesionisti. Asa e. 

De fapt iubirea...nici macar ceva abstract nu este. Nu e o pictura, o melodie, o meserie, arta, destin sau simple bule de aer. Nu. Nu se identifica cu nimic din toate astea. 

Pe pamantul asta asa cum este el crud, violent si nemilos cu cei slabi, eu cred ca asa ceva rareori spre deloc poate exista. Traim cu impresii dar nu experimentam cu adevarat fenomenul. Este o diferenta. Si totusi, in unitatile de masura sentimentale umane iubirea s-ar putea masura in...metri cubi? Nu..Poate in centimetri patrati? Nu, nici asta... AAA..da, uitasem. Se masoara in...nimic :) . Nu exista unitati de masura, nu exista bareme, nu exista sisteme de referinta. E unica prin firea si natura ei.

Dar hai fie. Omul. Ajunge sa spuna (in zilele noastre destul de usor si pueril) ''Te iubesc'' X. Ok. A spus. Asta inseamna ca si crede ce spune? Sau ca simte? Sau ca pur si simplu a spus ca sa fie spus? Fiecare stie care e treaba cu el. Dar eu cred asa. Fie o situatie ipotetica in care doi oameni chiar s-au atasat asa de tare unul de altul incat si-ar da viata blablabla..Ce iubeste fiecare? Nu se iubesc intre ei..Poate suna absurd ce spun dar narcisismul face parte din gena umana primara, la fel ca si alte sentimente. Nu ai cum sa iubesti un strain mai mult decat pe tine. E imposibil si incalca Legea Naturala. Da. Atunci cand iubeste, acela de fapt iubeste diferentele ei\lui pe care el nu le are, parti pe care acesta le-a avut sau a dorit sa le aibe, sa le dezvolte (de caracter, comportament etc.) sa le descopere. Si asa cei doi parteneri duc o viata fericita impreuna datorita diferentelor si ideilor multiple ce le au. Si totusi, dureaza cam o viata de om sa descoperi un alt om...

E frumos cand vezi cum se invarte acul dar si mai frumos este cand inveti sa il ignori sau sa sti ca maine la ora 2 va arata ora 2...asta daca are baterii :)

Revin cu o continuare...