Afara e tacere si in rest nimic,
Drumul este singur, izolat si in rest nimic,
Omul singuratic sta si priveste,
Cum fratele lui cladeste,
Constructii mari, razlete,
Il duce gandul la viata, viata asa cum este,
Dar totul se cufunda in tacere si in rest nimic.
Mama.
Sta si ea,
Se uita, mananca, respira...admira,
In jur oameni, case, masini,
Visuri desarte si legate la maini,
Se petrec toate,
Intr-o lume plina de fete si gesturi deocheate,
Ca asa-i la noi,
Numai tristi si boi.
Peste tot am merge, am vedea, am manca,
dar peste lume nu am trece, nu am iubi si nu am simti,
Dragostea-i mare si multa lume o intelege,
Sau macar o gandeste...o ameteste,
Orbeste, trupeste, la o adica...omeneste.
Si totusi merg pe strada,
si vad oameni, copii, femei si alte fenomene,
Iar noi ne spunem : E tacere si in rest nimic.