EEEEEE

Nu prea am inspiratie. De ce oare? Hmm...nu stiu chiar nu stiu. Desigur o sa continui manualul inceput dar prefer sa fac o pauza pentru ca acum, momentan editez propriul meu manual despre propria mea viata. Interesant de dragut.

P.S Vecinele sunt cele mai tari pinguine.Punct

Tacere si in rest nimic

Afara e tacere si in rest nimic, 

Drumul este singur, izolat si in rest nimic, 

Omul singuratic sta si priveste, 

Cum fratele lui cladeste,

Constructii mari, razlete,

 Il duce gandul la viata, viata asa cum este,

Dar totul se cufunda in tacere si in rest nimic.

Mama.

Sta si ea, 

Se uita, mananca, respira...admira,

In jur oameni, case, masini,

Visuri desarte si legate la maini, 

Se petrec toate, 

Intr-o lume plina de fete si gesturi deocheate,

Ca asa-i la noi,

Numai tristi si boi.

Peste tot am merge, am vedea, am manca,

dar peste lume nu am trece, nu am iubi si nu am simti,

Dragostea-i mare si multa lume o intelege,

Sau macar o gandeste...o ameteste,

Orbeste, trupeste, la o adica...omeneste.

Si totusi merg pe strada,

si vad oameni, copii, femei si alte fenomene, 

Iar noi ne spunem : E tacere si in rest nimic.

La multi ani !

:*

Lectia 2 : lonelyness

Cei mai multi oameni se sperie de singuratate. Chiar si eu. Acestia se simt incapabili sa traiasca fara un partener, sunt incapabili sa fie fericiti singuri si spera (absurd) ca singuratatea lor va disparea cand vor trai cu cineva sau cu ceva, fie in gand sau realitate. Insa doi oameni nefericiti nu vor putea fi niciodata fericiti doar pentru faptul ca traiesc impreuna, sau ca, comunica. In primul rand, ar aparea frica de a-l pierde din nou pe celalalt. Frica nu este un fundament al iubirii, prieteniei si convietuirii adevarate. 

A fi singur este o sarcina pe care fiecare om si-o impune la un moment dat, de care nu poate scapa, pe care trebuie sa o rezolve. Acest lucru nu inseamna sa devenim eremiti sau si mai singuratici. Starea de a fi singur nu este chinuitoare (iarasi absurd) sau egala cu izolarea, acest lucru intr-un fel sau altul sunand un pic logic. Atunci cand stapanesti ''arta'' de a fi singur inseamna ca ai o constiinta deschisa, o fiintare totala in unul singur, adica in tine. In aceasta constiinta esti legat de ceilalti si, prin aceasta, de intreg, intr-un mod foarte intens, care nu vine din gandire, ci cuprinde toate domeniile fiintei personale. Abia atunci poti fi autonom, pentru ca ciudat sau nu, prin singuratate ne autucunoastem. 

Paradoxal sau nu, partenerul ideal il poti si in mod sigur il vei intalni abia in momentul cand tu insuti vei deveni un partener ideal. Marea iubire o vei descoperi abia in momentul in care ai ajuns la stadiul sa te iubesti si sa te accepti pe tine insuti, pentru ceea ce esti si faci.

Sensul unui parteneriat incheiat in scop de bizniss spiritual, este ca celalalt sa ma confrunte cu lipsurile mele, cu scopul de a-mi arata unde nu sunt complet sanatos. Confruntarea cu celalalt, langa care raman, pentru ca il iubesc, ar trebui sa ma duca pana la urma la mine insumi. Astfel, partenerul pe care il am este partenerul ideal pentru mine. Si eu pentru el, desigur. Si, impreuna parcurgem un drum catre noi insine, dar intr-un format unic si duplicitar in acelasi timp, in cuplu. Cel mai mare noroc nu este sa primesc cat se poate de multa dragoste de la partenerul meu, ci sa imi optimizez propria capacitate de a primi si de a darui iubire. Atata vreme cat eu insumi nu iubesc, sufletul meu este gol. De aceea, scopul unui bizniss spiritual nu este perechea plina de iubire impreuna cu toata suita de stereotipii cretinoide, aceia cu ''eu ! iubito! nu pot trai fara tine ! '' etc. In cazul ideal este intregul format din doi oameni, care prin celalalt se descopera pe sine si care cu celalalt au devenit ''vindecati'' de cutumele vietii. Si astfel ajung sa numai aibe nevoie unul de celalalt pentru ca, toate aspectele celuilalt ai fost incluse in sine. 

Nu ma pot abtine...

when I look into your eyes,
I can love you to forever.

Manual ''Despre viata si alte cacaturi'' - Lectia 1 : douapuncteics

Aproape fiecare om se afla in cautarea partenerului ideal perfect pentru el si doar putini sunt cei ce cred ca l-au gasit. Partenereul ideal, asa zisul suflet pereche, este cel cu care ai o relatie prin care amandoi va puteti dezvolta optim. Aceasta nu este doar legatura dintre doi oameni, ci legatura dintre doua suflete (blablabla), cu toate consecintele care reies de aici, pentru viata impreuna si pentru iubire. 

Imi voi gasiacest partener cu ajutorul sufletului, dincolo de roluri si asteptari. El va fi pentru mine o ''cale spre paradisul interior'' mult cautat dealtfel de mai toata lumea. Il iubesc pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce ar putea fi sau ce ar trebui sa fie conform opiniilor mele subiective. Scopul unui parteneriat de suflet, al unui bizniss spiritual este ca eu sa fiu in intregime multumit si sa fiu eu insumi si sa il ajut pe celalalt prin aceasta sa se elibereze de tiparele, stereotipiile si sentimentelor, tipare ce ne trag mereu inapoi spre latura inutila a asteptarilor si a rolurilor. 

Ca parteneri de suflet traim o iubire ce ofera libertate si care creeaza vastitate pentru dezvoltare ambilor parteneri. Ea este drumul pavat cu incredere care duce la adevarul propriu si pe care trebuie sa il urmam intocmai. Libertatea nu inseamna sa ii lasam celuilalt libertate in orice forma, ci sa ramanem noi insine liberi, fara a avea nevoie de ceilalti. Si, abia atunci vom fi alaturi de partenerul nostru pentru ca dorim asta, nu pentru ca trebuie.

ZOSO S-O LUAM PE MATA .

...stii tu de ce.

Afghanistan

Da, da. Scriu din nou. Despre aceleasi porcarii din pacate. Ideea e ca scriu din nou, scriu si...atat. 
Nu prea mai am idei de chestii frumoase pe care multi mi le sugereaza sa scriu pentru ca nu prea mai sunt... Raman fara idei frumusele :)) Trist...da' nu prea. 
Cat mai am de stat p'acilea o sa mai scriu. Cand nu o sa mai fiu o sa va scriu de'acolea. :) Sau poate...nu.

Ramane de vazut.

We all know Barbara Streisand :)

Da. N-am cum. Adica am cum dar am ales calea asta. :D.Despre ce e vorba maine-poimaine...acum mi-e lene, somn si un pic de foame.

Azi numai scriu...

Perfect ! Scriu acest ultim post, pentru mine, pentru sufletul meu si il pot identifica ca un post de recunostinta fata de sine. Inchid blogul din varii motive, nu stau sa enumar acum. Din cauza unor situatii am ajuns la decizia de a inchide acest blog, macar pentru o perioada, daca nu definitiv si poate fi considerata cu inchiderea blogului si o inchidere in sine, pentru ceva vreme. Trebuie sa ma gandesc, sa pun in ordine ce a mai ramas de pus, sa stau jos o perioada.Depinde de...nimic. Nu depinde de nimic daca o sa dureze o zi, doua, o luna, un an, zece ani sau poate toata viata aceasta revizuire totala a mea.Timpul e naspaca se duce, nu asteapta pe nimeni (sau cel putin asa credem)...Acum ce o fi asa va fi, cum scrie la manual ''aia e''. Sper ca o sa fie bine pentru toata lumea, deocamdata nu este (cel putin pentru mine) si da, intr-un final pot sa zic, ca azi numai scriu... :) 

Atat

Bine pa...:) 

Posibil

...sa renunt la blog. :D ma mai gandesc.

Facem Frumos :)

Ce chestie...E diferit. E diferit fata de alte postari. Si este diferit dintr-un singur motiv. Pentru ca vreau, pot si il voi face diferit. Incepe cam asa : 

Seara, in holul casei mele in fata oglinzii. Ma uit prelung in interiorul ei si observ un tanar adolescent, demult trecut de perioada oribila a cosurilor care aparent imbracat deosebit (atentie, nu elegant) se pregateste de un eveniment. 

Cu atentie isi verifica buzunarele de la jacheta, de la jeansi si de la camasa. Cu un gest scurt aprobator acesta confirma ca totul e ok si poate pleca. Lejer, relaxat si asta doar intr-un univers paralel, pleaca luandu-si la revedere de la parinti. Iese. 

Ajunge la masina cu care trebuia sa ajunga la locatia evenimentului. 

Coboara cu o oarecare crispare in pas, dar coboara. Merge catre intrare. Inauntru agitatie mare...

Can i talk to you for a minute?

Love. Un cuvant, deocamdata. Dar totusi ce inseamna acest cuvant? O idee, nu, n-are cum, doar e un cuvant. Atunci poate un fapt, hmm, nu, nici asta. Sau ar putea fi oare ceva interesant dar neinteles de nimeni si doar curtat din gura in gura, din vorba in vorba, fraza cu fraza, propozitie cu propozitie fara ca emitentul sa aiba habar macar ce semnifica acest sentiment pe care el vanjos pretinde ca il cunoaste, ca l-a experimentat ba chiar dupa caz ca si in acele clipe simte asa ceva pentru cineva. Deh, ce interesant. Dar cred ca pot considera ca acel baiat\fata care pretinde acele lucruri este doar un simplu naiv impiedicat al vietii care crede in ceva ce nu vede dar totusi crede. Si de ce crede...Asta e o intrebare la care nu pot si nu stiu sa raspund. 

Va spun drept...Si eu ma laudam candva ca iubesc, sau ca am iubit sau mai stiu eu ce. Cu totii avem perioadele noastre de medici, psihologi, profesori, zmei, zane\printese etc. in care aproape ca scoatem din biblioteca enciclopedia ca sa aratam ca spusele noastre au baze solide, cercetate de profesionisti. Asa e. 

De fapt iubirea...nici macar ceva abstract nu este. Nu e o pictura, o melodie, o meserie, arta, destin sau simple bule de aer. Nu. Nu se identifica cu nimic din toate astea. 

Pe pamantul asta asa cum este el crud, violent si nemilos cu cei slabi, eu cred ca asa ceva rareori spre deloc poate exista. Traim cu impresii dar nu experimentam cu adevarat fenomenul. Este o diferenta. Si totusi, in unitatile de masura sentimentale umane iubirea s-ar putea masura in...metri cubi? Nu..Poate in centimetri patrati? Nu, nici asta... AAA..da, uitasem. Se masoara in...nimic :) . Nu exista unitati de masura, nu exista bareme, nu exista sisteme de referinta. E unica prin firea si natura ei.

Dar hai fie. Omul. Ajunge sa spuna (in zilele noastre destul de usor si pueril) ''Te iubesc'' X. Ok. A spus. Asta inseamna ca si crede ce spune? Sau ca simte? Sau ca pur si simplu a spus ca sa fie spus? Fiecare stie care e treaba cu el. Dar eu cred asa. Fie o situatie ipotetica in care doi oameni chiar s-au atasat asa de tare unul de altul incat si-ar da viata blablabla..Ce iubeste fiecare? Nu se iubesc intre ei..Poate suna absurd ce spun dar narcisismul face parte din gena umana primara, la fel ca si alte sentimente. Nu ai cum sa iubesti un strain mai mult decat pe tine. E imposibil si incalca Legea Naturala. Da. Atunci cand iubeste, acela de fapt iubeste diferentele ei\lui pe care el nu le are, parti pe care acesta le-a avut sau a dorit sa le aibe, sa le dezvolte (de caracter, comportament etc.) sa le descopere. Si asa cei doi parteneri duc o viata fericita impreuna datorita diferentelor si ideilor multiple ce le au. Si totusi, dureaza cam o viata de om sa descoperi un alt om...

E frumos cand vezi cum se invarte acul dar si mai frumos este cand inveti sa il ignori sau sa sti ca maine la ora 2 va arata ora 2...asta daca are baterii :)

Revin cu o continuare...

2011 si...un rahat

Ehee, ohoo, ihii si asa mai departe cu onomatopeele idioate. Da, a venit anul nou, 2011 mai exact. Nu e vrajeala, nu v-au mintit vecinii chiar a fost revelionul. Asadar si prin urmare s-a mai dus dracului inca un an. 

Bine-bine dar treaba sta cam asa. Cum trece timpu', cum se impute si rahatu mai tare. Cum trece timpu' cum se duce si varsta (cica creste) si da cum trece timpu' cum se duc si anii astia...Uni zic ca sunt misto si constructivi. Eu zic ca pana acu' sunt naspa si foarte foarte distructivi :) . Dar, fiecare cu parerea lui... Mama si tata...Pai mama si tata au trai tsi ei anii astia, dar problema e ca erau alte vremuri. Pe atunci nu prea aveai telefon sa suni baietii in caz de scandal, nu prea aveai mess sa stai sa conversezi cu lumea, nu prea aveai multe (cam majoritatea chestiilor) pe care in ziua de azi le consideram banale si fara de care am fi niste oameni morti...Asta e : timpu' trece, oamenii trec dar spiritul ramane acelasi. Oricat am incerca sa negam cum suntem noi elevati, civilizati si evoluati, oricat...tot nu merge. 

Anu'...s-a dus si 2010. Eu personal ma bucur ca s-a dus. Altii...nu stiu. Poate uni au castigat la loto, poate si-au luat masina, poate au terminat liceul si poate altii au multe motive de tristeste ca s-a dus si uni ca mine, au motive de bucurie ca s-a dus. Problema e ca avem unul nou, un an. Dar ce facem? Adica tare imi e ca tam nisam diferenta prea mare n-o sa fie...Si numai pot cu cretinismele alea cu ''haideti, haideti sa fim pozitivi, sa gandim spre binele umanitatii etc. etc. etc.'' numai pot cu astea. Textele si cliseele astea sunt pentru copii din clasa I la ora de dirigentie cu o invatatoare comunista si inchisa la minte, deci nu pentru oameni cat de cat zdraveni la cap . Acum nu zic, ca toti ceilalti sunt nebuni, nu. Dar restu cu restu si eu cu mine, adica cei cu  ganditu' pozitiv si eu cu gandirea mea asta ''inadecvata'' bine-bine. Apucam sa vedem care crapa primul...

2011. N-am asteptari. Chiar nimic si nici nu ma gandesc la ceva anume, n-am o dorinta, n-am un motiv de bucurie, n-am nimic.  Doar vise, vise, vise si iar vise. Si, stiu ca cei cu vise multe se pierd in ele si nu reusesc in final sa indeplineasca nici macar unul. Dar macar le am si ma anima in vremurile astea de cacat. Macar atat sa fac si eu. 

Despre dragoste nu am de gand sa vorbesc pentru ca nu am chef si nu am multe povestiri misto si siropoase :). Doar...Pot sa zic doar ca dragostea momentan, pentru mine e o carte inchisa cu cheia, aruncata sub pat, bagata intr-o cutie si ea la randul ei inchisa cu o cheie pe care numai stiu unde am pus-o si sincer sa fiu...nici nu prea vreau sau ma chinui sa imi aduc aminte unde este. 

Bani. Ii faci sau nu ii faci. Aici e simplu. Banii niciodata nu vin, se fac. Asta e clar... iar uni idioti sa bage pe teletext la loto...

Scoala. Caterinca, nimic mai mult. Aaa si niste profi si ore de curs...

Depresia. Este. Mai putin dar este. De ce? Pai...a venit anul nou :)) ...hai ca e bine (ahamz).

Si ca o concluzie prematura pentru mine personal, o sa fie bine si nu prea. Acum fiecare cu ale lui. Tu cu ale tale, eu cu ale mele, el cu ale lui. Ca la urma urmei in viata, ne nastem singuri, murim singuri. Nu e trist, e o simpla realitate dura. Pe curand...

Hello, I love

Cred ca da. Cel putin asta simt sau cred ca simt. Nici eu nu stiu exact ce simt. 

Dar este ceva diferit, asta pot spune sigur. Acum senzatia e cu mult mai ciudata decat cuvantul ,,bizar'' insusi ar putea-o descrie. Complicat ? Well, this is love. I guess... Its always complicated... :D

Why is "ZERO" a number and "ONE" a word

Hmm, un alt post despre nimic, sau poate altceva, ceva diferit. Probabil ca nu. 

Ce inseamna viata ? Ce inseamna iubire ? Ce inseamna timp ? Ce inseamna toate astea ? Ne inconjoara, ne compun, ne dirijeaza, ne-au creat. Nu praful ne-a cladit, ci toate aceste elemente bizare pe care cu totii ne laudam, ne mandrim ca le intelegem, ca le stapanim cand nici pe departe nu le-am inteles menirea sau simpla explicatie. 

Da, intodeauna omul cand va avea probleme, va fi in cacat pana la gat (scuzati-mi expresia) va da vina pe altceva. Altceva e de vina. X sau Y m-a blestemat, tu esti de vina, el, ea, voi toti, dar fratioare la tine insuti te-ai gandit ? Te-ai gandit ca poate chiar tu esti de vina si ca suma actiunilor tale din trecut, prezent si probabil viitor va avea rezultat drept viata pe care o duci ? Nimeni nu vine sa iti dea sau sa iti ia, tu iti iei singur, dar tot tu si dai sau pierzi ce ai avut. Daa si atunci filozofic iti dai seama doar dupa ce ai pierdut cat de important era, pentru ca nu il mai ai. Deja atunci nu prea mai conteaza. 

Sanse. Oricine isi merita o ,,a doua sansa''. Dar nu multi stiu ce sa faca cu ea. Altii o pierd, altii nici nu stiu ca o au sau altii pur si simplu nu o inteleg. Bine sau rau, cald sau rece, sus sau jos intotdeauna vom avea de ales. Si alegerea este numai si numai a noastra. Ca poate fi influentata in vreun fel anume de alte parti colaterale, asta e altceva. Dar decizia finala ne apartine in totalitate. Nimeni n-are treaba. Nici Sfantul Duh, nici Barack Obama nici nimeni. Doar noi. Noi, noi si iar noi.

Alegi in viata, o data, de doua ori, de trei ori, fie si de patru ori dar nu conteaza de cate ori alegi, ci ce alegi. Fiecare isi considera alegerea potrivita pentru el. A gresi nu este omenesc. A gresi ca prostu' in aceeasi chestiune de doua ori este intr-adevar omenesc. 

Egosimul. Este o parte din personalitatea omului. Nu trebuie sa abordezi subiectul ,,Omul, cel mai egoist de pe planeta'' ca o curva virgina (asemenea subiectului legat de violenta). Egoismul este ca un mecanism de auto-aparare, de auto-conservare. A fi egoist nu este rau, a fi egoist fata de tine insuti este dubios. Ceilalti doar trec prin viata noastra, sunt personaje episodice, isi joaca rolul si parasesc scena. Insa tu ramai sa iti continui filmul. In filmul tau tu esti regizor, scenarist, actor principal. Trebuie sa fii profesionist, sa faci un film bun. La urma urmei, e vorba de viata ta... Nu ?

Socializarea. To be continued...

Heavenish Music

Lykke Li - Possibility

Square PI - Nowhere but Everywhere

A rainbow of smiles

Pe un soare palid si o plaja pustie poti face un triliard de lucruri. Poti sa te gandesti, poti sa alergi, poti sa strigi cat te tin plamanii, poti sa faci orice. Esti liber. Eu sunt liber. Noi toti suntem liberi. Putini insa realizeaza asta. 

A fi liber nu inseamna numai ca poti spune orice, ai drepturi, poti sa candidezi la cine stie ce functie sau ca iti poti cumpara orice din magazin. Nu. Nu totul se rezuma la lumea materiala. Mai exista si o alta lume mai frumoasa, mai minunata. Lumea spirituala, care ne compune de fapt pe noi, toti dar cu timpul am lasat-o uitarii si astfel ne pierdem incet-incet in neantul mirajului fericirii materiale. 

Un om echilibrat, care stie ce inseamna viata cu adevarat stie si sa combine in exacta masura cat sa ii fie suficient cele doua lumi : spirituala si materiala. Astfel el poate ajunge la implinirea sufleteasca mult cautata, mult visata. 

Un pas la stanga, un pas la dreapta, o privire inapoi, una in fata. Ce conteaza ? Deciziile sunt doar niste intamplari de moment care credem ca ne afecteaza viata sau cursul ei in vreun fel anume. Eu nu cred asta. Orice decizie este inca un raspuns vietii. Ca o incercam, o mirosim, o gustam si o simtim. Astfel marturisind ca suntem oarecum constienti de viata noastra, de viata pe care o ducem si suntem dispusi la anumite compromisuri. Sacrificii. Oricine are si trebuie sa faca unul sau mai multe. Nu este o chestie la care sa ne gandim, daca e bine sau rau, daca e benefic sau daunator pentru noi. Nu. Sau cel putin asa cred. Eu am ajuns la stadiul si forma in care sunt dispus si astept sa fac sacrficiile mele. Mai devreme sau mai tarziu, nu conteaza. Nu au un timp anume, o data fixa stabilita. Cand trebuie, trebuie. 

Asa ca nu va intrebati ce are viata cu voi, nu are nimic cu nimeni. Ar trebui sa va intrebati ce aveti voi cu voi. Eu am incetat sa ma mai intreb toate nebuniile doar atunci cand am realizat o gramada de chestii pe care inainte le refuzam, le negam sau pur si simplu nu credeam ca exista. Numai am intrebari, acum doar caut raspunsuri. Pas cu pas voi gasi raspuns pentru fiecare intrebare...chiar daca mi-ar lua o viata intreaga. Altfel... pentru ce traim ? Sa vedem Soarele, sa respiram aerul, sa ne intelegem viata. Este simplu ca buna ziua. Doar trebuie sa vedem si sa ne bucuram de minunatia lucrurilor...asa e cel mai bine.