Pe strada mult luminata De mult inchegata cu fel si fel de case, oameni, masini de tot felu’ A rasarit o banca de lemn Cu un miros nedemn Ce a orbit ca un indemn Deloc decent O mie si una de persoane Care mai de care mai galante Si la minte luminate La fel ca o zi frumoasa de pe Marte. Criza i-a intristat Pe multi i-a concediat si acasa i-a lasat Fara loc sau tzel Sa zaca ca un boc mititel Suna pleonastic Dar e fantastic cum o marioneta de plastic Are darul scholastic sa cunune, sa indrume o lume, un popor. Fie vorba intre noi, nu romanul a aflat ca apa calda e chiar calda, Nici neamtul nu a inventat razboiul, Sau americanul trifoiul. Criza financiara nu omoara, Scoleste, invata, cladeste, Orbeste, pamanteste, Omul, caci el a uitat de atata vreme, Cu ce se mananca viata, nu doar cu mici si bere, Mai trebuie si un pic de vreme, Omul are probleme, de toate cele, Fie ele bune sau rele, Omul stie cand sa se bucure, sa jubileze, sa faca haz de necaz, Si mai stie ca orice caz are un alt topaz, fie el chiar turcoaz. Eh, acum pe indelete, Omului I se face sete, De ce oare cand pleaca la plimbare, ia si ochelarii de soare, Chiar daca n-are nevoie…Oare da crezare luminii ce il inconjoara, ca o bolta larga si sclipitoare? E posibil oare? Fiecare are doar de ales Sa mearga pe drumul doar de el inteles, Si acela va fi care va spune cu un mare success sufletesc si trupesc, Buna dimineata, Septembrie, bine te-am gasit, Paisprezece esti de mine gandit, de neinlocuit, esti numarul si ziua mea. Multumesc…